Răspunsuri duhovniceşti: Tinerii sunt deschişi spre nou şi frumos

Părinte profesor Ioan Tulcan, folosindu-vă de experienţa pedagogică a dvs, vă rugăm să ne spuneţi cum putem să apropiem tinerii mai mult de Biserică?

Tinereţea reprezintă tot ceea ce este mai pur, mai frumos şi mai creator în cadrul Bisericii. De aceea ei au fost priviţi cu mare simpatie, chiar dacă poate nu întotdeauna societatea a ştiut să li se adreseze în limbajul lor şi potrivit nevoilor şi aspiraţiilor.

Din Sfânta Scriptură cunoaştem că Mântuitorul avea o deosebită simpatie şi aplecare spre copii şi tineri. Cunoaştem cuvintele Mântuitorului: "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor!" Sau când a venit la El tânărul acela bogat care era dornic să dobândească viaţa cea veşnică, Mântuitorul a privit la el cu drag. Deci tinerii sunt dornici de o viaţă plenară, de autenticitatea vieţii. Ei resping contrafacerile existenţiale şi sunt întotdeauna deschişi spre nou, spre ceea ce este bun şi frumos.

Însă, în timpurile noastre există foarte multe ispite, foarte multe prilejuri de sminteală pentru ei. Toate facilităţile pe care le oferă lumea modernă adeseori sunt derutante pentru ei, şi chiar corupătoare. În acest context, şi nu în altul, Biserica Ortodoxă este chemată să desfăşoare o activitate misionară specială. De bună seamă că noi ne adresăm în Biserică tuturor credincioşilor, nu facem distincţie între ei, însă cred că ar fi potrivit să ne adresăm în mod mai aparte tinerilor.

În ce constă mai exact această apropiere de tineri?

Trebuie folosite dialogurile personale ale preotului sau ale profesorului de religie cu tinerii, în care să se dezbată problemele arzătoare cu care ei se confruntă, prezentându­le în limbajul lor viziunea creştină.

În al doilea rând, preotul are un mijloc la îndemână deosebit de eficient, Taina Spovedaniei, unde trebuie să îi invite pe tineri, ca într-o adevărată pedagogie creştină. Aici poate sesiza prilejuri de reală misiune creştinească şi iubire părintească călăuzitoare.

În al treilea rând, preotul este chemat ca în cadrul parohiei să organizeze întâlniri cu tinerii în care să dezbată probleme care îi confruntă şi în acelaşi timp să vină cu răspunsul creştin la aceste probleme.

Şi, nu în ultimul rând, parohiile pot organiza pelerinaje la diferite mănăstiri, la aşezăminte istorice, de cultură, unde se poate face o educaţie culturală, spirituală, duhovnicească autentică.

Tineretul este pătruns de ideal şi animat de dăruire de sine, aşa cum este de fapt şi învăţătura Mântuitorului, deplină, absolută, ideală şi care cere dăruirea de sine în Biserică. Este cu adevărat un ideal care împacă timpul cu eternitatea, veşnicia cu vremelnicia, şi transformă cu adevărat omenirea într-o anticameră, aici, pe pământ, a Împărăţiei lui Dumnezeu. Iar tinerii sunt cei dintâi capabili de această lucrare, pentru că ei au deschiderea sufletească, au curajul cunoaşterii, ei sunt dezinhibaţi în faţa problemelor care se pun înaintea lor şi pot să vină cu sugestii şi chiar cu inspiraţii adeseori salutare şi roditoare pentru lucrarea pastorală a preotului.

Este important ca niciodată să nu-i pierdem din vedere pe tineri, pentru că sunt un teren de misiune deosebit de propice, necesar şi care aduce Bisericii multe roade.