„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Răspunsuri duhovniceşti: Tradiţiile populare şi credinţa strămoşească
Preacucernice părinte, credincioşii pe care îi păstoriţi sunt ataşaţi de tradiţiile strămoşeşti şi îmbracă cu mândrie costumul popular atunci când merg la biserică. Ce legătură spirituală există între credinţa noastră şi tradiţiile româneşti?
Biserica a fost întotdeauna implicată în toate activităţile oamenilor pentru că prin Biserică şi cu binecuvântarea ei se începe orice lucru din viaţa unei comunităţi. De asemenea, tot prin Biserică se dă mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra oamenilor. De aici înţelegem strânsa legătură pe care poporul dreptcredincios o are cu Biserica străbună. În Biserică, poporul a găsit întotdeauna un refugiu şi nădejdea că viitorul aparţine trecutului. Biserica creează o legătură între trecutul poporului nostru şi viitorul neamului, al ţării şi al credinţei noastre. Prin Biserică a dăinuit neamul românesc pe aceste meleaguri. Biserica a fost întotdeauna salvatoarea poporului în toate încercările pe care le-am avut de-a lungul istoriei. Este un lucru îmbucurător că mai există sate în care oamenii vin la biserică înveşmântaţi în costume populare atât de dragi şi de sfinte pentru noi, românii. Prin Biserică, aceste tradiţii moştenite de la cei care au vieţuit înaintea noastră pe acest pământ au rămas vii şi s-au păstrat ca un tezaur nepreţuit al poporului român. Organizaţi de cinci ani o sărbătoare a portului popular la Gura Râului. Este o întâmplare că ea începe cu Sfânta Liturghie? Sărbătoarea pe care o organizăm an de an la Gura Râului este una a comunităţii noastre, a parohiei noastre. Nici nu concepem altfel sărbătoarea decât binecuvântată de preot şi de Biserică. După Sfânta Liturghie, oamenii sunt miruiţi şi merg în târgul din sat pentru a se bucura de tradiţiile păstrate cu sfinţenie în satul nostru. Preotul a fost întotdeauna implicat în aceste sărbători, pentru că prin preot se începe şi se termină orice lucrare a oamenilor. Este un prilej ca oamenii din sat şi fiii satului din diferite locuri ale ţării şi mai ales din străinătate să se adune în jurul bisericii şi să-şi arate dragostea faţă de tradiţiile populare, faţă de costumul popular pe care îl îmbracă de fiecare dată când vin la biserică sau la vreo sărbătoare a satului şi, nu în ultimul rând, faţă de Dumnezeu şi Biserica lui Hristos. Ne bucurăm că avem prilejul să arătăm tuturor că localitatea noastră are oameni credincioşi, vrednici şi binecuvântaţi de Dumnezeu. Consider că este foarte important ca poporul român să rămână adunat în jurul Bisericii şi al tradiţiilor noastre strămoşeşti, care ne dau identitate şi ne menţin pe linia dreptei credinţe şi a dreptei vieţuiri.