Răspunsuri duhovniceşti: Un simbol de libertate pentru români

Preacucernice părinte Viorel Dimian, cum se manifestă cultul sfinţilor în Biserica noastră dreptmăritoare?

În cultul Bisericii Ortodoxe, sfinţii ocupă un loc deosebit de important. Ei sunt socotiţi mijlocitori şi mesageri ai rugăciunilor noastre pe lângă Milostivul Dumnezeu. Datorită lor, noi, creştinii, care vieţuim aici pe pământ, avem certitudinea că putem ajunge în comuniune cu Dumnezeu, realizăm că nu este imposibil drumul spre ceruri. Este adevărat că această cale pe care ne-o arată sfinţii este cea mai grea, însă parcurgerea ei aduce multă bucurie. De multe ori, Sfinţii Părinţi aseamănă nevoinţele oamenilor cuvioşi şi sfinţi cu cele ale atleţilor care participă la jocuri. Ei trebuie să alerge, să se ostenească, să se lupte, pentru a dobândi cununa, laurii, premiul cel mai mare. Aşa este şi cu sfinţii. Ei s-au luptat pentru a ajunge la desăvârşire, au biruit patimile şi ispita, iar Hristos îi răsplăteşte cu viaţa veşnică. Pentru toate aceste daruri de care au fost învredniciţi şi pe care le-au câştigat cu osteneală, Biserica ne îndeamnă să-i urmăm. Este o imitaţie la nivel duhovnicesc, pentru a lepăda viaţa cea plină de păcate şi a primi viaţa veşnică întru Hristos.

În societatea de astăzi, omul are nevoie de modele. Este în criză pentru că s-a depărtat de adevăratele valori şi trăieşte o pseudodescoperire a propriei persoane. Să ne oprim la un exemplu cât se poate de concret: libertatea, veşnica piatră filosofală a omului. Nu se mai cunoaşte adevărata libertate, de aceea omul se refugiază în fel de fel de surogate pe care le gustă temporar. Contrar acestei realităţi, sfinţii ne arată foarte clar direcţia corectă, direcţionează libertatea către Dumnezeu, către ascultarea glasului poruncilor Sale. La o primă vedere, am putea crede că este o direcţie greşită. Cum poţi oare să fii liber dacă asculţi şi îndeplineşti poruncile altcuiva? Ei bine, sfinţii lui Dumnezeu ne arată că menirea omului nu este din lume, de aceea nu trebuie să caute libertatea în lume, ci la Dumnezeu, iar la El se ajunge numai împlinind poruncile pe care le scrie în inimile noastre, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel.

Care este exemplul pe care Cuvioasa Parascheva, a cărei prăznuire o facem astăzi, ni-l oferă spre vieţuire?

Cuvioasa Maica noastră Parascheva este exemplul desăvârşit al adevăratei libertăţi. Ea a demonstrat prin propria-i viaţă că omul nu trebuie să poarte grijă de trup, de lucrul cel stricăcios şi pieritor, ci de suflet "de lucrul cel nepieritor", pentru că Dumnezeu a hotărât în atotştiinţa Sa: "Cel mai bun să slujească celui mai prost". Sfânta a devenit un simbol al libertăţii pentru români. An de an, mii de pelerini din toată ţara merg la Iaşi şi stau zile întregi la rând pentru a se putea atinge de sfintele ei moaşte. Este o sfidare a regulilor libertăţii contemporane. Auzim de multe ori prin mijloacele media sintagme de genul "oamenii s-au călcat în picioare la Iaşi" sau, mai nou, "trimiteţi SMS la adresa cutare şi spuneţi dacă credeţi cu adevărat în minuni". Cum să nu crezi în minuni, când sunt la tot pasul? Cum să nu crezi în sfinţi dacă le vezi moaştele şi harul sfinţitor care izvorăşte din ele? Cum să nu stai zile întregi în picioare pentru a o ruga pe Sfânta Parascheva să-ţi mijlocească mântuirea şi să-L roage pe Dumnezeu să-ţi ierte păcatele? Iată de ce temeliile Bisericii nu pot fi clintite de puterile vrăşmaşe ale întunericului, pentru că Dumnezeu este permanent în viaţa noastră prin Sfintele Sale Taine, iar sfinţii Săi sunt aceia care ne dau adevărate pilde de vieţuire.