Răspunsuri duhovniceşti: Unde ne îndreptăm gândurile?

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, o apoftegmă din pateric spune: "Oamenii au mintea sau la păcate, sau la Iisus, sau la oameni" (avva Ilie 5). Cum comentaţi acest text?

A patra variantă nu există. Cele mai multe gânduri ale minţii omeneşti sunt la păcate: "Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ" (Fac. 6, 5-6), iar după potop şi după jertfa lui Noe, "Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţele lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut" (Fac. 8, 21). Oamenii au gândurile la păcatele care le-au săvârşit, la păcatele pe care doresc să le repete sau la păcatele pe care voiesc să le săvârşească. Aceasta este cea dintâi constatare realistă a avvei Ilie. În al doilea rând, oamenii au mintea legată prin gândurile ei la alţi oameni: rude, prieteni, apropiaţi, cunoscuţi sau necunoscuţi, neprieteni sau vrăjmaşi. Gândurile minţii faţă de oameni sunt de iubire firească sau pătimaşă, de interese sau câştig, de desfătare, de aversiune sau chiar de ură. Astfel, în mintea omului se îngrămădesc lucruri şi oameni. Unele sau unii, având prioritate, ies în faţă. Mintea omului este astfel o ţesătură şi un păienjeniş, plină de fire, noduri sau carii în funcţie de energia sentimentală cu care ne încărcăm gândurile prin care ne raportăm, pozitiv sau negativ, cu semenii noştri. În sfârşit, a treia categorie de oameni şi de gânduri ale minţii sunt cele legate de Iisus prin credinţă, conştiinţă, pocăinţă şi iubire, dor şi rugăciune. Gândurile minţii la Iisus, după avva Ilie, sunt cele mai sfinte gânduri, cele mai luminoase şi cele mai durabile. Acestea sunt gânduri care ies şi se ridică din mlaştina deşertăciunii, a efemerului şi iluziei.

Care e diferenţa între gândurile la Iisus şi celelalte?

Gândurile minţii la păcate sau la oameni sunt gânduri cu rază scurtă de acţiune, mai devreme sau mai târziu, ele pier, dispar şi se sting, putrezesc şi nu rodesc în veşnicie, decât "plângerea şi scrâşnirea dinţilor" mustrărilor de conştiinţă. Gândurile bune, curate, iubitoare şi luminoase "la Iisus" sunt gânduri cu rază lungă de acţiune, în timp şi în veşnicie, deoarece implică relaţia noastră cu Dumnezeu şi presupun mântuirea noastră prin Hristos. Dacă gândurile rele trebuie, precum porcii gadarenilor, "aruncate de pe ţărm în mare" prin mărturisire sau spovedanie, pocăinţă, rugăciune şi lacrimi, gândurile bune trebuie sădite, înrădăcinate, îngrijite şi consolidate în pământul cel bun al minţii şi inimii omului, precum sămânţa cea bună din pilda Mântuitorului.

"Căci nimeni nu poate pune altă temelie - a gândurilor minţii - decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint sau pietre scumpe - adică gânduri bune, fapte bune şi virtuţi ca roade ale Duhului Sfânt - lemne, fân, trestie - adică gânduri rele, păcate şi patimi -, lucrul fiecăruia se va face cunoscut" (I Cor. 3, 11-13). "A zis un bătrân: Douăzeci de ani am petrecut luptându-mă cu un gând şi rugându-mă lui Dumnezeu ca pe toţi oamenii să-i văd ca pe unul" (Pateric XV, 11) - pe toţi în unul, pe unul în toţi şi pe toţi şi pe fiecare în Hristos, care ne-a recapitulat în Sine.