„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Răspunsuri duhovniceşti: „Viaţa duhovnicească este un urcuş neîntrerupt“
Părinte, pentru mâine, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rânduit să fie prăznuit Sfântul Ioan Scărarul. La ce ar trebui să luăm aminte din viaţa acestui cuvios?
Din perspectiva încadrării liturgice, Duminica a IV-a se înscrie în partea a doua a Postului Mare, în care ni se oferă exemple concrete ale celor care au reuşit să ajungă la măsura sfinţeniei mergând prin pocăinţă, rugăciune şi post pe acest drum al ascezei. Această duminică îi este dedicată Sfântului Ioan Scărarul nu doar pentru viaţa lui deosebită, ci mai cu seamă datorită consemnării experienţei sale (la solicitarea altor părinţi ai vremii) în lucrarea intitulată "Scara dumnezeiescului urcuş" - veritabil manual al vieţii duhovniceşti. Deşi este adresată în special monahilor, această lucrare este un adevărat ghid pentru fiecare suflet care doreşte să ajungă la Dumnezeu. Sfântul Ioan prezintă aici dinamica vieţii duhovniceşti, care poate fi comparată cu suirea unei scări către cer. Imaginea aceasta ne aduce aminte de scara pe care a văzut-o în vis patriarhul Iacov (Fac. 28, 12). Cred că una din lecţiile cele mai importante pe care le oferă modelul Sfântului Ioan Scărarul în lucrarea sa este tocmai sublinierea faptului că viaţa duhovnicească este un urcuş neîntrerupt. Există un pericol real în a ne raporta la viaţa duhovnicească din perspectiva ciclicităţii pe care o putem observa în unele fenomene ale naturii sau în unele evenimente seculare. Nevoinţa creştinilor în Postul Mare, precum şi pocăinţa (al cărei punct culminant este mărturisirea păcatelor) nu trebuie înţelese ca o curăţire sufletească de anumite acumulări negative, pentru a face loc altora după terminarea postului. Deşi viaţa duhovnicească are şi scăderi, şi suişuri, tendinţa trebuie să fie una crescătoare. Căderea de astăzi trebuie să fie undeva mai mică decât cea de ieri, iar urcuşul duhovnicesc de mâine mai sus decât cel de astăzi. Nu există stagnare în viaţa duhovnicească! Cine nu urcă coboară, după cuvântul paulin: "Celui care i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă". Este nevoie deci de constanţă şi de insistenţă. Ceea ce dobândim bun în post nu vom lepăda la finalul acestuia, ci vom încerca să menţinem şi să dezvoltăm. Aşadar, învăţăm de la cele 33 de trepte ale "Scării" Sfântului Ioan că viaţa duhovnicească este urcuş neîntrerupt, dar nu cu încrâncenare, ci cu smerenie, şi acest aspect este unul important pentru cel ce doreşte să devină dibaci în meşteşugul mântuirii. (Cristian Constantin Bostan)