Răspunsuri duhovniceşti: „Vindecarea sufletului implică patru factori esenţiali“

Răspunsuri oferite de pr. Mihail Roşu, protopop al Protopopiatului Iaşi III, paroh la "Duminica Tuturor Sfinţilor", Pocreaca, judeţul Iaşi

Părinte protopop, ce înseamnă să faci voia lui Dumnezeu?

A face voia lui Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale, prin care omul va recâştiga Împărăţia cerurilor sau sublima demnitate primordială pierdută prin păcat. Cine face voia lui Dumnezeu, care este bună şi perfectă, Îl iubeşte pe Dumnezeu (Ioan 14, 15) şi devine prietenul lui Hristos (Ioan 15, 14). Iubindu-L pe Dumnezeu, omul îl iubeşte şi pe aproapele său, îndeplinind astfel substanţa esenţială a Sfintei Scripturi: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Explicaţi-ne, vă rugăm, cum se reflectă aceasta în viaţa creştinului?

Respectarea voii lui Dumnezeu se reflectă în viaţa creştinului prin începutul unui proces duhovnicesc, caracterizat prin curăţirea de patimi, păcate şi fărădelegi. Prin aceasta se urmăreşte unirea omului cu Hristos sau îndumnezeirea omului, care este sinonimă cu eliberarea de patimi în Biserică.

Eliberarea de patimi sau vindecarea sufletului implică patru factori esenţiali: credinţa adevărată ortodoxă, conştientizarea necesităţii îndeplinirii voii divine, esenţa unui preot tămăduitor şi aplicarea metodei ortodoxe de tămăduire sau asceză ortodoxă (curăţirea, luminarea şi îndumnezeirea).

În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur afirma: "Vindecarea sufletelor noastre, leacul rănilor noastre, calea cea mai bună pentru a bineplăcea lui Dumnezeu, semnul cel mai mare al unui suflet iubitor de Dumnezeu este să faci totul de dragul legii Stăpânului, să nu te laşi târât de slăbiciunea gândurilor, ci să fii mai presus de patimi, gândindu-te la binefacerile pe care în fiecare zi le face Dumnezeu cu noi".

În Biserică, există trei categorii de creştini. Prima: a celor netămăduiţi sufleteşte - aceştia nu sunt tămăduiţi şi nici nu ştiu ce este tămăduirea; a doua, a celor care se tămăduiesc, a creştinilor care se străduiesc să facă voia lui Dumnezeu folosind învăţăturile ortodoxe şi care înaintează spre vindecare; a treia este reprezentată de sfinţii Bisericii, cei care sunt deja tămăduiţi duhovniceşte. Rolul preotului este acela de a fi un terapeut al sufletului creştinului, prin puterea lui Hristos, sau de a-L aduce pe Hristos în sufletul creştinului, în vederea mântuirii comune.