„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Rubrica pentru copii: Educaţia copiilor iudei
Educaţia evreilor în antichitate se baza mult pe cuvântul scris. Învăţătorii evrei sfătuiau părinţii să le ofere copiilor educaţie religioasă. Atât fetele cât şi băieţii studiau religia prin intermediul Torei, cea mai importantă scriere iudaică. Educaţia avea un aspect fundamental prin faptul că se transmitea de la o generaţie la altă. Educaţia formală îşi are rădăcinile în adoptarea Torei, care înseamnă „învăţare“, „instrucţie“, „lege“ care include cele cinci cărţi din Vechiul Testament: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul.
Cuvântul „sinagogă“, ce înseamnă în traducere „casa adunării“, simboliza locul unde evreii se rugau şi învăţau. Şi Iisus a studiat în sinagogă. În Biblie se relatează episodul când Iisus avea 12 ani şi a fost găsit de părinţii lui în sinagogă vorbind cu învăţătorii, care au fost uimiţi de înţelegerea şi de răspunsurile lui. Educaţia începea la vârsta de 6 sau 7 ani, când copiii învăţau să scrie şi să citească, şi continua pe parcursul vieţii, deşi educaţia formală se încheia la vârsta de 18 ani sau înainte de căsătorie. Deşi fetele nu aveau parte de o educaţie formală, lor li se cerea să cunoască gospodăria şi cum să aibă grijă de casă după căsătorie, cum să-şi educe copii. La vârsta de 10 ani, băieţii începeau să înveţe despre legea iudaică. Cel care le preda tinerilor era învăţătorul, rabinul din sinagogă. Tinerii care doreau să îşi continue educaţia deveneau „scribi“ sau cunoscători ai legii şi puteau studia mai multe domenii ce aveau la bază motivaţia religioasă. Un tânăr care ajungea la un nivel avansat de educaţie putea deveni discipol al unui mare învăţat. Accentul se punea pe dezvoltarea abilităţilor de memorare şi pe înţelegerea şi practica repetiţiei orale. La vechii evrei, copilul putea învăţa din şase domenii de interes din Mishna (legea orală), care cuprindea: Zeraim („Seminţe“) - învăţături despre agricultură şi rugăciuni, Moed („Sărbătoare“) ce aparţinea legilor despre Shabbat şi Sărbători, Nashim („Femei“) - învăţături privitoare la căsătorie şi divorţ, Nezikin („Legile“) - învăţături referitoare la legea civilă şi criminală, Kodashim („Ritualuri“) - privea sacrificii rituale, Templul şi posturile, Tohorot („Purificări“) - se referă la puritate şi impuritate (impuritatea celui decedat, ritualurile de purificare pentru preoţi („Kohanim“), legile purităţii familiale. Elevii iudei învăţau să numere, să citească, învăţau chimie, fizică şi astronomie, geografie, agricultură, biologie animală, istorie, despre diferenţele şi rolul cultural şi social, medicină şi farmacie.