Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Rubrica pentru copii: Educaţia copiilor iudei

Rubrica pentru copii: Educaţia copiilor iudei

Un articol de: Iuliana Niţă - 27 Aprilie 2009

Educaţia evreilor în antichitate se baza mult pe cuvântul scris. Învăţătorii evrei sfătuiau părinţii să le ofere copiilor educaţie religioasă. Atât fetele cât şi băieţii studiau religia prin intermediul Torei, cea mai importantă scriere iudaică. Educaţia avea un aspect fundamental prin faptul că se transmitea de la o generaţie la altă. Educaţia formală îşi are rădăcinile în adoptarea Torei, care înseamnă „învăţare“, „instrucţie“, „lege“ care include cele cinci cărţi din Vechiul Testament: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul.

Cuvântul „sinagogă“, ce înseamnă în traducere „casa adunării“, simboliza locul unde evreii se rugau şi învăţau. Şi Iisus a studiat în sinagogă. În Biblie se relatează episodul când Iisus avea 12 ani şi a fost găsit de părinţii lui în sinagogă vorbind cu învăţătorii, care au fost uimiţi de înţelegerea şi de răspunsurile lui.

Educaţia începea la vârsta de 6 sau 7 ani, când copiii învăţau să scrie şi să citească, şi continua pe parcursul vieţii, deşi educaţia formală se încheia la vârsta de 18 ani sau înainte de căsătorie. Deşi fetele nu aveau parte de o educaţie formală, lor li se cerea să cunoască gospodăria şi cum să aibă grijă de casă după căsătorie, cum să-şi educe copii. La vârsta de 10 ani, băieţii începeau să înveţe despre legea iudaică. Cel care le preda tinerilor era învăţătorul, rabinul din sinagogă. Tinerii care doreau să îşi continue educaţia deveneau „scribi“ sau cunoscători ai legii şi puteau studia mai multe domenii ce aveau la bază motivaţia religioasă. Un tânăr care ajungea la un nivel avansat de educaţie putea deveni discipol al unui mare învăţat.

Accentul se punea pe dezvoltarea abilităţilor de memorare şi pe înţelegerea şi practica repetiţiei orale. La vechii evrei, copilul putea învăţa din şase domenii de interes din Mishna (legea orală), care cuprindea:

Zeraim („Seminţe“) - învăţături despre agricultură şi rugăciuni, Moed („Sărbătoare“) ce aparţinea legilor despre Shabbat şi Sărbători, Nashim („Femei“) - învăţături privitoare la căsătorie şi divorţ, Nezikin („Legile“) - învăţături referitoare la legea civilă şi criminală, Kodashim („Ritualuri“) - privea sacrificii rituale, Templul şi posturile, Tohorot („Purificări“) - se referă la puritate şi impuritate (impuritatea celui decedat, ritualurile de purificare pentru preoţi („Kohanim“), legile purităţii familiale.

Elevii iudei învăţau să numere, să citească, învăţau chimie, fizică şi astronomie, geografie, agricultură, biologie animală, istorie, despre diferenţele şi rolul cultural şi social, medicină şi farmacie.