Rubrica pentru copii: Rochiţa galbenă a Narcisei

Într-o zi, una dintre flori a venit posomorâtă la stăpâna sa, zâna Crina, şi îi spuse:

- Mărită zână, eu sunt foarte tristă de ceea ce am aflat astăzi!, zise o floricică mică, albăstruie.

- Dar ce s-a întâmplat, Albăstruţa?, întrebă puţin îngrijorată stăpâna Crina.

- Uite, ce să fie, florile s-au certat. Lăcrămioara a spus că ea este cea mai preţioasă floare pentru că mărgăritarele ei amintesc de diamante, Bujoriţa a spus că ea este cea mai frumoasă floare, iar apoi Stânjenelul a ţipat că tulpina lui zveltă şi florile sale albăstrii sunt mult mai interesante...

- Draga mea Albăstruţă, nu te mai întrista!, încercă să o consoleze zâna Crina. Voi încerca să găsesc eu o soluţie să nu se mai certe florile între ele.

Şi zâna Crina se gândi ce ar putea să facă sau să spună pentru a le împăca pe flori. Cu siguranţă că trebuia să vorbească cu ele, dar ce să le spună ca florile să devină înţelepte? Sau să organizeze un concurs... „Da, poate că asta trebuie să fac“, zise zâna Crina şi un zâmbet strălucitor îi lumină chipul blând. Apoi, stăpâna Crina dădu de veste prin domnul Ghiocel, asistentul ei, că va organiza un concurs la care vor trebui să participe toate florile.

- Să nu lipsiţi nici una dintre voi, le spuse domnul Ghiocel florilor pe un ton solem. Aceasta a fost porunca stăpânei noastre, Crina, zâna florilor.

Florile se priviră nedumerite.

- Oare despre ce concurs o fi vorba?, întrebă Mărgărita.

- Cred că vom afla chiar acuma, zise hotărât Stânjenelul.

Şi florile au mers spre locul de concurs. Acolo au aflat cu uimire că acel concurs la care erau de fapt invitate era un concurs de... croitorie.

- Vai de mine!, se sperie Zambiluţa, dar eu nu sunt o croitoreasă. Eu nu ştiu să cos! Ce mă fac?

- Ah, dar şi eu mă aflu în aceeaşi situaţie!, se văicări Liliacul alb. Eu sunt poet şi nu croitor.

Însă zâna Crina apăru în câteva secunde şi oferi florilor lămuriri:

- Dragele mele, astăzi ne-am adunat aici pentru a croi cea mai frumoasă rochiţă de primăvară. Aceea dintre voi care va reuşi să croiască cea mai interesantă rochiţă va deveni una dintre florile de onoare de la curtea mea.

Şi florile s-au apucat de lucru. Doar că nu erau toate foarte îndemânatice şi ba se înţepau şi murdăreau rochiţa, ba rupeau bucăţi din ea. Doar o floare mică şi sfioasă, ce stătea retrasă într-un colţ al grădinii, lucra în linişte la rochiţa ei. Era o Narcisă albă, firavă, al cărei vis era să devină o floare iubită de toţi cei care aşteptau sosirea primăverii. După două ceasuri, concursul se încheie şi zâna Crina se întoarse să vadă care era cea mai frumoasă rochiţă.

- Ah, dragele mele!, spuse zâna Crina tristă, dar văd că nu vă pricepeţi prea bine la croitorie. Şi zâna văzu cu tristeţe că multe rochiţe erau rupte, murdare de spini şi de pământ. Tristeţea ei însă dispăru când ajunse la micuţa Narcisă.

- Narcisa, ai croit o rochie nemaipomenită!, spuse zâna Crina încântată, privind rochiţa galbenă strălucitoare. Cu siguranţă tu eşti câştigătoarea concursului! Şi Zâna o îmbrăcă apoi pe Narcisa cu rochiţa galbenă croită de ea.

De atunci, Narcisa poartă primăvara două rochiţe, una albă, imaculată, alta galbenă, strălucitoare.

Care este simbolul narcisei?

Narcisa este simbolul devotamentului, simpatiei, afecţiunii împărtăşite.