„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Rubrica pentru copii: Viaţa iudeilor în timpul lui Iisus
Comerţul
Ierusalimul era un punct commercial cunoscut al rutei externe de negoţ, deşi nu reprezenta tocmai o locaţie foarte bună. Oraşul Ierusalim era cunoscut însă pentru valorile sale politice şi religioase, pentru desele pelerinaje şi pentru templele sale. În mod curent, comercianţii erau respectaţi. Caravanele cu cămile erau protejate pe cât de mult posibil atunci când treceau în convoi. Existau însă taxe pentru drumuri, iar inspectorii de piaţă verificau preţurile care erau stabilite în bazar. Comerţul exterior. Existau schimburi comerciale cu Grecia, Liban (de unde se aducea lemn), Sidon (se importa sticlă), Tir (comerţ cu peşte şi sclavi), Babilon (se aduceau materiale de construcţie), India (textile), Egipt (grâne). Comerţ local. Grânele culese din împrejurimile Ierusalimului asigurau doar o mică parte din consumul necesar populaţiei iudee, aşa că se mai importau din Transiordania. Existau culturi bogate şi numeroase de fructe şi legumele (măsline, struguri, smochine, curmale, rodii, nuci, stafide, migdale, fistic, fasole, linte, năut, usturoi, ceapă, praz) în Ierusalim. Comerţul între diversele regiuni ale ţări avea ca scop schimbul cu alimente, băuturi sau condimente, cum ar fi: vin, coriandru, chimion, muştar, scorţişoară, ulei de măsline sau miere. Influenţa Ierusalimului asupra comerţului Ierusalimul era centrul ţării şi un reprer comercial intern, chiar dacă era destul de departe. Era centrul comerţului şi pentru sudul Palestinei. Templul reprezenta factorul crucial, iar cerinţele regelui au suplimentat comerţul din moment ce oraşul era un centru politic. Un rol major l-au avut însă şi pelerinii. Călători în Ierusalim Drumurile spre Ierusalim erau neîngrijite, şi cei mai mulţi vizitatori mergeau pe jos sau în caravane. Pentru că nu prea existau hanuri, călătorii îşi aduceau corturile cu ei pentru a avea unde dormi pe timpul nopţii. Pentru a permite accesul în Ierusalim cu ocazia Paştelui, graniţele oraşului au fost lărgite. Vizitatorii care veneau în Ierusalim erau locuitori din Palestina, Iordania, Grecia, Egipt. Cei din Palestina veneau în Ierusalim mai ales cu prilejul sărbătorilor. Ceea ce-i atrăgea pe oameni însă părea a fi caracterul străvechi al oraşului sau faptul că Ierusalimul era lăcaşul celei mai înalte autorităţi, Sanhedrinul, ce lega oraşul şi restul lumii mozaice. Ierusalimul număra în jur de 50.000 de locuitori, însă în timpul sărbătorilor numărul pelerinilor ajungea la aproape 80.000.