Rubrica pentru copii: Viaţa iudeilor în timpul lui Iisus

Ocupaţii

Meşteşugarii

Pe măsură ce israeliţii s-au mutat mai aproape de oraşe, ei s-au implicat în diverse activităţi care cereau pricepere şi măiestrie. Avem de-a face, aşadar, cu meşteşugari sau artizani care lucrau acasă sau în ateliere. Meşteşugarii erau respectaţi pentru că oamenii din comunitate aveau nevoie de produsele pe care ei le făceau pentru a-şi uşura viaţa şi a trăi confortabil. Dacă la început lucrau singuri, mai târziu meşteşugarii s-au unit în bresle. Şi aşa au apărut breslele constructorilor de case, a pietrarilor, tapiţerilor, lemnarilor, constructorilor de bărci, giuvaergiilor (aurari, argintari), pielarilor, sticlarilor, ţesătorilor, olarilor, dulgherilor.

Şi Iisus Şi-a ajutat tatăl, pe Iosif, în atelierul de tâmplărie.

Activităţile meşteşugarilor erau activităţi

- domestice: lânarii, ţesătorii, pielari, fierarii;

- care priveau hrana: pescarii, sacagii (vânzătorii de apă), brutarii, măcelarii, lucrătorii la presele de ulei;

- de lux: comerţul cu parfumuri şi mirodenii;

- de construcţie: tăietorii în piatră, minerii, sculptorii, zidarii, dulgherii.

Alte ocupaţii

Muncitorii necalificaţi erau deseori săraci şi lor le reveneau cele mai grele munci. Ei trebuiau să sape şanţuri, să taie piatra, să păzească cimitirele, să cureţe străzile, să ajute la construcţia drumurilor, să aibă grijă de cămile, să încarce sau să descarce bunurile neguţătorilor, să lucreze alături de echipajul unei nave, să participe la recoltă.

Alte activităţi se refereau la moaşe, doici, hangi, doctori care funcţionau şi ca agenţi de schimb (cei care schimbau banii) şi care asistau la circumcizie.

Mai erau şi dansatorii, muzicienii şi chiar bocitorii profesionişti. Astfel de bocitori erau plătiţi să plângă în timpul procesiunilor de înmormântare, sau să cânte la flaute melodii triste, sau să se bată cu mâinile în piept ori să poarte haine zdrenţuite.

Servitorii

Mulţi oameni, fie că erau liberi, fie sclavi, îşi ofereau serviciile celorlalte persoane din comunitate. Erau servitorii care lucrau în casele bogaţilor ca bucătari, fete de casă, măturători, îngrijitori. Servitorii din casa regală erau destul de apreciaţi şi lucrau ca şi paharnici (turnau vinul în pahare) sau serveau masa.

Sclavii

Ideea de a deţine un sclav era o noţiune obişnuită în timpurile biblice. Unii oameni se vindeau ca sclavi pentru a înapoia o datorie pe care nu au mai putut ulterior să o plătească, alţii era foarte săraci şi aveau nevoie de un ajutor să trăiască şi acesta era singurul mod în care îşi putea procura hrană şi un adăpost. Sclavii mai proveneau şi din prizonierii de război. (prelucrare de Iuliana NIŢĂ după www.americanbible.org)