Rubrica pentru părinţi: Copiii şi dependenţa de televizor şi calculator

În ziua de astăzi, copiii se uită mult prea mult la televizor şi se joacă prea mult la calculator. Şi, ştim cu toţii că imaginile pe care copiii le văd nu sunt întotdeauna cele mai potrivite pentru vârsta lor. Ca părinţi, trebuie să controlăm zilnic câte ore petrece copilul nostru în faţa televizorului sau navigând pe internet. Să nu uităm că, de cele mai multe ori, copiii fac ceea ce văd - la televizor, la adulţi, la alţi copii. Obiceiurile proaste se deprind mai repede decât cele bune. Tocmai de aceea copiii trebuie să aibă foarte bine delimitate graniţele dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău.

Bine ar fi dacă copilul s-ar uita doar la sfârşitul săptămânii la televizor, tocmai pentru că în celelalte zile din săptămână are diverse activităţi în afara şcolii sau grădiniţei. Televizorul sau calculatorul nu sunt un substitut pentru citit, colorat, desenat şi nicidecum un mijloc util pentru părinţi ca să evite comunicarea cu copilul.

Să-i stabilim copilului un anumit număr de ore în fiecare săptămână pentru uitatul la televizor. O jumătate de oră pe zi ar trebui să fie suficientă. Să nu lăsăm telecomanda la îndemâna copilului, astfel încât el să aibă posibilitatea să aleagă ce program îşi doreşte. Dacă avem programe speciale pentru adulţi sau programe cu desene animate violente, atunci ar fi bine să le blocaţi. Astfel, dacă, din întâmplare, copilul caută programe folosind telecomanda, acele programe nocive pentru el nu vor fi găsite.

Cel mai important este ca televizorul şi calculatorul să nu se afle în camera copilului. Să le aşezăm în sufragerie şi într-un loc care să nu fie la îndemâna copilului. Să ne învăţăm copilul să ne ceară permisiunea de a se uita la televizor sau de a utiliza calculatorul. Să nu-i lăsăm pe copii să se uite singuri la televizor. Copilul nu trebuie să privească la televizor înainte să adoarmă sau în timpul orelor de masă. Să nu lăsăm copilul să se uite la televizor doar pentru că noi, ca părinte, avem treabă. Copilul trebuie crescut ca un viitor adult care munceşte, gândeşte şi acţionează într-o societate, şi nu în afara ei.