Rubrica pentru părinţi: Cum să creştem copii buni

În calitate de părinţi trebuie să ne implicăm permanent, zi de zi, în viaţa copiilor noştri. Pare uşor atunci când copiii sunt mici, dar observăm că greutăţile apar pe măsură ce ei cresc. Pe copii nu trebuie să-i lăsăm niciodată singuri. Atunci când îi întrebăm ce au făcut la şcoală, care sunt prietenii lor cei mai buni, sau când le spunem să-şi invite colegii acasă sau la sărbătorirea zilei de naştere, dovedim că dorim să fim o prezenţă activă în viaţa copiilor noştri.

Întotdeauna obiceiurile proaste se prind mai repede decât cele bune. Prin tot ceea ce facem trebuie să ne asigurăm că este foarte clară delimitată în mintea copiilor noştri diferenţa dintre bine şi rău. Pentru a creşte un copil bun mai întâi vom dovedi noi înşine că suntem părinţi buni.

Implicarea în viaţa copiilor noştri începe încă de la o vârstă fragedă. Ar fi grozav dacă am realiza de la început că ai noştri copii sunt tot fiinţe umane ca şi noi. În nici o clipă nu trebuie să le impunem ştachete greu de atins copiilor noştri şi să le spunem că trebuie să acţioneze într-un anume fel doar „pentru că eu îţi spun aşa“. Copiilor trebuie să le oferim în permanenţă exemple.

Cum percepem mulţi dintre noi ideea de copil bun? Cum ar trebuie să arate şi să se comporte un copil bun? „Un copil bun“, ar spune unii părinţi, „este un copil ascultător, care învaţă bine la şcoală, nu face crize de nervi când îi spun că nu îi pot cumpăra ceva“. În sfârşit, un copil ar trebui, în concepţia multor adulţi, să înţeleagă şi să se comporte ca un adult.

Copiii, la fel ca adulţii, fac greşeli. Însă ei trebuie să înveţe din greşelile lor pentru a nu le repeta. Atunci când copiii greşesc, le vom spune pe un ton calm ceea ce nu au făcut bine, asigurându-ne că ei realizează care este diferenţa dintre o greşeală şi un comportament greşit.

Faptul că suntem părinţi buni şi creştem copii buni nu înseamnă că va veni un moment în viaţă în care copiii noştri nu vor mai avea nevoie de noi. Copiii au nevoie de părinţi tot timpul, nu doar până la o anumită vârstă a vieţii lor.

Ca mamă eu cred că este datoria noastră, a tuturor părinţilor, să ştim cum să ne autoeducăm pe noi înşine, iar apoi să le oferim copiilor noştri şansa extraordinară de a avea o viaţă fericită şi împlinită. (Iuliana NIŢĂ)