Rubrica pentru părinţi: Tatăl - echilibrul zilnic în viaţa de familie

Pentru că taţii sunt, de obicei, plecaţi din cauza serviciului, sunaţi-vă copilul atunci când nu sunteţi acasă. Spuneţi-i că vă este dor de el, că îl iubiţi mult, întrebaţi-l ce a mai făcut la şcoală sau la grădiniţă. Înainte de a pleca de acasă în delegaţie, de pildă, spuneţi-i copilului că dacă dumneavoastră sunteţi plecat, el sau ea (în cazul fetiţei) va avea grijă de mama. Când vorbiţi cu fiul sau fiica dumneavoastră la telefon, întrebaţi-l ce cadou să îi aduceţi pentru că a fost cuminte şi a avut grijă de mama.

Atunci când mama are diverse treburi gospodăreşti: curăţenie, gătit, spălat, călcat, oferiţi-vă să staţi cu copilul. Vă puteţi juca sau, şi mai bine, să faceţi o plimbare în parc, să vă plimbaţi cu bicicleta sau să vă jucaţi cu mingea. Puteţi face cumpărături ori, dacă este vară, să cumpăraţi îngheţată. Toţi copiii adoră îngheţata!

Oferiţi-vă întotdeauna să o ajutaţi pe mama copilului dumneavoastră. O mamă munceşte mult, şi acasă şi la serviciu. Poate că ar dori şi ea să aibă măcar câteva ore liniştite pe săptămână. Nu vă gândiţi că doar dumneavoastră, ca tată, vă este greu, că sunteţi singurul care munceşte şi care aduce bani în casă. Şi mama face la fel. Şi ea munceşte, şi ea este stresată şi obosită, şi ei îi ţipă copiii acasă, nu doar dumneavoastră, că sunteţi tată.

Atunci când este copilul bolnăvior, are febră şi trebuie să îşi ia medicamentul, vă puteţi şi dumneavoastră trezi noaptea pentru a da copilului antibioticul sau pentru a merge cu el la spital. Spun aceasta pentru că mulţi taţi le trimit pe mame să rezolve astfel de probleme, pe principiul că mamele, ca femei, sunt mai obişuite cu spitalele decât taţii. Nimic mai fals! Şi unei mame îi este greu uneori să îndeplinească toate sarcinile legate de viaţa copilului şi de gospodărie. Nu trebuie să ne îngropăm capul în nisip ca struţul pe motiv că noi, adulţii, suntem sătui de tot, şi că tot ceea ce ne dorim este un pic de linişte. Responsabilităţile se îndeplinesc, nu se evită, mai ales cele în care este implicat copilul.

Rolul de tată este la fel de solicitant ca cel de mamă. Copilul are nevoie de amândoi părinţii în viaţa lui, pentru a se putea dezvolta armonios. Nu vă deziceţi de a fi tată atunci când apare o problemă gravă şi nu lăsaţi totul pe umerii mamei!

Faceţi-i observaţii copilul când acesta poate mai ţipă sau refuză să mânânce şi se poartă urât cu mama. Dacă se întâmplă aşa ceva, spuneţi-i că, pe mama, copilul trebuie să o respecte întotdeauna. Şi dumneavoastră, ca tată, trebuie să vă purtaţi frumos cu mama copilului dumneavoastră: fără jigniri, acuze, sau alte episoade violente. Copilul trebuie să vadă şi să simtă că părinţii lui sunt fericiţi, că tatăl o respectă pe mama, că mama îl iubeşte pe tata. Numai aşa copilul va fi fericit! Iar pentru un părinte, pentru un tată, acest fapt este cel mai important: fericirea copilului său.