„În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau,
Să avem minţile mereu îndreptate spre Dumnezeu
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. Matei 11, 27-30
Atât slujba rânduită pentru cinstirea unui sfânt, cât şi fragmentul biblic citit în cadrul slujbei ne oferă temeinice motive de a medita la rostul vieţii noastre. Când ne punem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, toate încercările acestei vieţi le simţim a fi motive de încurajare. Astfel, Domnul Iisus Hristos ne spune că jugul Său este bun, iar povara Sa este uşoară. Fiecare dintre noi duce pe umeri povara fiecărei zile a acestei vieţi. Cei care îşi înalţă privirea spre cer se bucură, însă cei care privesc doar spre banalul cotidian se întristează. Între cei care au urmat această poruncă a Mântuitorului amintim şi pe sfântul prăznuit astăzi, Cuviosul Dimitrie cel Nou. Sfântul Serafim de Sarov aşa ne învaţă: „Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu se socoteşte a fi călător pe acest pământ. Spre Acela îşi ţinteşte continuu mintea şi inima”.