„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Să fim lumină pentru semenii noştri
Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. Luca 13, 1-9
Aşa cum proprietarul livezii caută roade în smochinul plantat, tot la fel şi Dumnezeu aşteaptă roade de la fiecare dintre noi. Smochinul neroditor este paradigma unei vieţi lipsite de roade bune. Şi parcă de la an la an livada cu smochini neroditori se tot întinde. Sunt frumoşi, bine crescuţi, însă nu mai au roade. Se bucură de lumină, fără să mai ofere şi altora lumină. Un pom care nu rodeşte mai devreme sau mai târziu va fi îndepărtat. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Galateni, enumeră roadele plăcute lui Dumnezeu: iubirea, bucuria, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea şi curăţenia. Acestea sunt asemenea ramurilor unui pom care se înalţă spre cer, ducând cu ele roadele desăvârşirii. Roadele sunt cele care ne înalţă, cele care ne plinesc.