Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Matei 16, 20-24
Pătimirile şi răstignirea Domnului Iisus Hristos au avut loc într-o primăvară. A fost poate cea mai tristă şi tragică primăvară. Însă, dacă ne gândim la Învierea Sa, putem spune că a fost şi cea mai luminoasă. El a fost sămânţa de primăvară pusă în ogorul proaspăt arat şi grăpat. Din această sămânţă s-a înălţat semeţ Crucea, iar pe Cruce s-au copt fructele luminoase ale Învierii. Dacă vorbim despre primăvară, bine ar fi să ne preocupăm şi de curăţenia sufletului nostru. Pentru curăţenia din ogorul sufletului să ne folosim de post, rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie. Sfânta Cruce este unealta folosită pentru a desţeleni cele ale sufletului; rugăciunea este sămânţa bună din care vor răsări vlăstarii cu poame bune. Prin împărtăşanie dobândim bucuria celui care se simte împlinit când gustă din roadele ogorului său.
