Să împlinim cuvintele-porunci ale Domnului!

Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Luca 6, 24-30

Predica de pe munte a Domnului Iisus Hristos a fost rostită pe o colină mai înaltă, numită astăzi Muntele Fericirilor. Muntele este cel care ne îndeamnă spre înălţare, ne îndeamnă să-l cucerim. Ascensiunea sa se face cu preţul unui efort deosebit. Fiind înalt, te simţi mai înalt şi mai uşor atunci când ajungi în vârf. Muntele este locul meditaţiei, al liniştii, al ascezei, al rugăciunilor şi al regăsirilor. Acolo, sus pe înălţime, poţi înţelege mai lesne cuvintele-porunci ale Mântuitorului. Profunzimea cuvintelor ne pătrunde şi ne îndeamnă la meditaţie. Ne gândim cum este să-ţi iubeşti vrăjmaşii, cum să binecuvântezi pe cei care te blesteamă, cum este să te rogi pentru cei care-ţi fac rele. Sunt lucruri pe care nu le putem înţelege dacă nu urcăm muntele smereniei. Când renunţăm la orgolii şi la egoism, Domnul Hristos pătrunde în inima fiecăruia şi ne aduce pace, lumină, smerenie şi binecuvântare.