„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Să îndrăznim cu credință pentru a afla vindecare
Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea. Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui. Căci îşi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca! Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală. Şi îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine? Şi I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea îmbulzindu-Te şi zici: Cine s-a atins de Mine? Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul; Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta! Marcu 5, 24-34
Femeia amintită în Evanghelia de astăzi este tipologia omului bolnav. Suferinţa îl face pe om să fie mai retras, ar dori ca nimeni să nu ştie de neputinţa sa, caută în tăcere leac pentru boala sa, nu vrea să vorbească despre cele pe care le suferă. Unii duc în spate toată viaţa, cu multă discreţie, o anume neputinţă, alţii fac din boală un prilej de a fi luaţi în seamă. Femeia amintită îşi pierduse aproape orice speranţă. Când Domnul Iisus Hristos a venit în cetatea unde locuia, şi-a făcut curaj şi a dorit doar să se atingă de haina Mântuitorului. Când s-a atins, s-a vindecat! Deşi a dorit să rămână anonimă, iată Vindecătorul ei o cheamă la mărturisire: boala a îngenuncheat-o, El a înălţat-o. Pentru puternica ei credinţă a primit nădăjduita vindecare. Cei care sunt în suferinţă, cei neajutoraţi, cei trişti şi înlăcrimaţi, să nu deznădăjduiţi. Mântuitorul vă cheamă! Sfântul Paisie de la Neamţ se întreba: „Ce poate însemna pătimirea mea pe lângă ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi?”