„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Să moară un om sau un neam întreg?
Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. Ioan 11, 47-57
Discuţiile dintre conducătorii iudei despre Domnul Iisus Hristos au fost aprinse şi fiecare se străduia să aducă dovezi cât mai concludente că Mântuitorul era un nelegiuit care trebuia îndepărtat. Au pledat că este mai bine ca acest învăţător să moară decât să piară un neam întreg. Îşi făceau probleme şi pentru faptul că mulţi Îl urmau pe Mântuitorul şi credeau în învăţăturile Lui. Cu siguranţă am mai auzit şi noi astfel de opinii. Fariseii din zilele noastre arată cu degetul spre urmaşii devotaţi ai Mântuitorului. În concepţia lor, a fi creştin înseamnă a fi un înapoiat. Sunt mulţi dintre cei care ar vrea să nu mai ştim de Domnul Hristos şi de învăţăturile Sale. Cei amintiţi se simt deranjaţi de construcţia unei biserici, de prezenţa unei icoane, de sunetul clopotului, de Sfânta Cruce. Ei vor să uităm de Mântuitorul nostru, copiii să nu-L cunoască, adulţii să-L uite, iar bătrânii să nu-L dorească.