„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Să ne asemănăm cu grâul binecuvântat
Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. Matei 13, 24-30
Domnul Iisus Hristos ne pune în faţa ochilor contrastul dintre roadele grâului şi cele ale neghinei. Dacă grâul este cel care în urma măcinării devine făină, element principal al pâinii, neghina este nefolositoare şi are un gust amar. Grâul hrăneşte, neghina este un parazit. Se observă că mai întâi a fost semănat grâul, apoi în miez de noapte, adică în lipsa luminii, a apărut neghina. Grâul este cinstit prin faptul că pâinea făcută din el ajunge să fie un dar oferit lui Dumnezeu, iar prin pogorârea Sfântului Duh, în timpul Sfintei Liturghii, devine Trupul Domnului Hristos. Priviţi câtă sobrietate şi smerenie are un fir de grâu; priviţi şi la florile frumos colorate ale neghinei. Un înţelept din vechime aşa spunea: `Frumuseţea este o scurtă tiranie”. Cu cine ne asemănăm? Cu grâul binecuvântat sau cu neghina nefolositoare?