Să ne cercetăm conştiinţa cu sinceritate

După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. Matei 13, 36-43

Cuvintele Evangheliei de astăzi sunt explicaţiile pe care Domnul Iisus Hristos le-a oferit ucenicilor cu privire la Parabola semănătorului. Miezul pildei este legat de rodire şi de roade. După cum va fi rodul seminţelor, aşa şi oamenii vor fi deosebiţi. Astfel, cei care au lucrat binele şi adevărul sunt numiţi fiii Împărăţiei, adică urmaşi şi moştenitori ai Domnului Hristos. În schimb, cei care au lucrat doar răul, sunt numiţi fiii celui rău. Conform planului dumnezeiesc, într-o zi va veni vremea secerişului, a adunării roadelor. Atunci, la vremea secerişului, sfinţii îngeri vor da mărturie despre viaţa şi faptele fiecăruia dintre noi. Dacă sfârşitul ar fi acum, oare sufletul tău unde va merge? Va fi aflat curat asemenea grâului sau întunecat ca neghina? Înainte ca Dumnezeu să ne cerceteze, suntem datori să ne cercetăm singuri conştiinţa! Părintele arhimandrit Cleopa Ilie aşa ne învaţă: „Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă şi către voi minte de judecător”.