Să ne facem vrednici de milostivirea lui Dumnezeu

Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit. Matei 11, 16-20

***

Domnul Iisus Hristos a mustrat pe locuitorii unor cetăţi, cum ar fi Capernaum sau Horazin, care, în ciuda faptului că au fost martori ai multor minuni săvârşite de El, nu s-au dezis de viaţa păcătoasă. Cei care nu s-au pocăit, în ziua Judecăţii, vor fi îndepărtaţi de la faţa lui Dumnezeu, adică vor trăi veşnic în „întunericul cel mai din afară”, acolo unde „este plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Să ne întrebăm: dacă Domnul Hristos ar trece astăzi prin locurile unde locuim şi ar privi la faptele noastre, oare ce cuvinte ar avea de spus? Trebuie făcută precizarea că, atunci când vorbim de pocăinţă, nu ne referim la cei care se autointitulează „pocăiţi“. Pocăinţa înseamnă spovedanie sinceră, renunţare la păcatele săvârşite şi angajarea într-o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Noi ştim că Dumnezeu este bun şi milostiv. Să ne facem vrednici de bunătatea şi milostivirea Sa!