„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Să ne rugăm, să lăcrimăm şi să ne cercetăm sufletele
Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: „Nu I se va zdrobi nici un os”. Şi iarăşi altă Scriptură zice: „Vor privi la Acela pe care L-au împuns”. Ioan 19, 25-37
Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, a fost batjocorit, biciuit şi răstignit. Hristos Domnul Şi-a dat viaţa Sa ca preţ de răscumpărare pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Jertfa Sa a fost şi este pentru fiecare suflet din această lume. De pe Cruce, Mântuitorul cu braţele întinse şi cu palmele străpunse de cuie cuprinde la pieptul Său pe toţi cei pe care i-a iubit, i-a învăţat şi i-a răscumparat din robia păcatelor. Răstignit de opozanţi şi părăsit de cei apropiaţi, Domnul Hristos nu a acuzat sau condamnat pe nimeni. De două mii de ani El aşteaptă pocăinţa şi penitenţa noastră. În această zi să ne rugăm, să lăcrimăm şi să ne cercetăm sufletele. Astfel putem înţelege că doar de lângă Crucea Golgotei putem întrezări lumina Învierii.