Să nu ne îngrădim inima cu răceala depărtării de Dumnezeu

Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu? Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, precum este scris: „Pâine din cer le-a dat lor să mănânce”. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii. Ioan 6, 27-33

Cei de acum două mii de ani au întrebat pe Domnul Iisus Hristos: „Ce să facem ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?” Iar răspunsul Mântuitorului a fost: „Trebuie să credeţi în Acela pe care El L-a trimis”! Mulţi vor spune că oamenii din vremea activităţii publice a Domnului Hristos erau diferiţi de noi cei de astăzi. Atunci erau simpli agricultori, crescători de vite sau pescari. Noi suntem mai evoluaţi şi avem tentaţia să privim cu superioritate spre cei din acele timpuri. Şi pentru ei, dar şi pentru noi, Mântuitorul a vorbit despre viaţa cea veşnică, despre suflet, rai şi iad. Mulţi dintre cei de atunci nu au înţeles cuvintele Sale, aşa cum găsim şi astăzi destui care resping învăţăturile Fiului lui Dumnezeu. Să nu ne îngrădim inima şi sufletul cu răceala depărtării de Împărăţia lui Dumnezeu. Când ne rugăm, când mergem la biserică, când postim, când facem fapte bune, din inimile noastre pornesc cărări care duc spre viaţa veşnică făgăduită de Dumnezeu.