„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Sfânta Cruce, taina vieţii noastre
Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. Matei 10, 38-42
Să ne îndreptăm atenţia spre Cruce şi purtarea ei. Cine doreşte să urmeze pe Domnul Iisus Hristos trebuie să-şi asume în mod responsabil povara şi bucuriile Crucii. Crucea ne înalţă prin smerenie şi ne smereşte înălţându-ne. Sfântul Apostol Pavel ne spune: îCuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie”. Unii răstălmăcesc cuvintele Sfintei Scripturi şi ajung să hulească Crucea şi semnificaţia ei. Sfânta Cruce este taina vieţii noastre. Sub Cruce ne regăsim tihna sufletului, prin Cruce ne îndreptăm privirea spre cer, iar cu puterea ei biruim încercările acestei vieţi. Purtatorii de cruce postesc, se spovedesc, bat metanii şi participă la Sfânta Liturghie. Crucea este armă de luptă împotriva patimilor, scut în faţa ispitelor, scară către veşnicie, foc care arde necredinţa şi mândria. În umbra Crucii de pe Golgota a luat fiinţă Biserica Domnului Hristos. Părintele Dumitru Stăniloae spunea aşa: „Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poate transforma lumea în paradis”.