„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Suflet de samarinean
Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus în alt sat. Luca 9, 49-56
***
Îndreptându-Se spre Ierusalim, Domnul Iisus Hristos trebuia să străbată provincia Samaria. Locuitorii provinciei, în timpul ocupaţiilor străine, au intercalat în Tora învăţături ale religiilor străine. Aşa s-a ajuns la Pentateuhul samarinean, lucrare considerată de evrei o blasfemie. Samarinenii erau desconsideraţi de iudei, însă atitudinea era una reciprocă. Din aceste motive, samarinenii nu L-au primit pe Domnul Hristos în hotarele lor. Însă Mântuitorul, în multe situaţii, a dat ca exemplu pe samarineni. Amintim de pilda samarineanului milostiv, de vindecarea celor zece leproşi - dintre aceştia doar unul, un samarinean, s-a întors să-I mulţumească. Unei femei din Samaria Mântuitorul i-a făcut cunoscut că El este Mesia. Înainte de a judeca, Fiul lui Dumnezeu priveşte în sufletul fiecăruia. Dacă Îl respingi astăzi, El te va binecuvânta mâine!