„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de
Suflet de samarinean
Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus în alt sat. Luca 9, 49-56
***
Îndreptându-Se spre Ierusalim, Domnul Iisus Hristos trebuia să străbată provincia Samaria. Locuitorii provinciei, în timpul ocupaţiilor străine, au intercalat în Tora învăţături ale religiilor străine. Aşa s-a ajuns la Pentateuhul samarinean, lucrare considerată de evrei o blasfemie. Samarinenii erau desconsideraţi de iudei, însă atitudinea era una reciprocă. Din aceste motive, samarinenii nu L-au primit pe Domnul Hristos în hotarele lor. Însă Mântuitorul, în multe situaţii, a dat ca exemplu pe samarineni. Amintim de pilda samarineanului milostiv, de vindecarea celor zece leproşi - dintre aceştia doar unul, un samarinean, s-a întors să-I mulţumească. Unei femei din Samaria Mântuitorul i-a făcut cunoscut că El este Mesia. Înainte de a judeca, Fiul lui Dumnezeu priveşte în sufletul fiecăruia. Dacă Îl respingi astăzi, El te va binecuvânta mâine!








