Suntem vrednici de Euharistie?

"Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău." (I Corinteni 11, 17)

În cadrul primelor comunităţi creştine, credincioşii se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele Mântuitorului după modelul Cinei Domnului, petrecută în Joia Mare. Astfel, se întâlneau cu toţii seara şi după agapă (masa comună frăţească) luau parte la Taina Sfintei Euharistii. Cu timpul însă, acest ritual a început să se degradeze. Fie că era vorba de anumite grupuri create de lăcomia unora care mâncau sau beau peste măsură, fie despre lipsa de răbdare care îi făcea să nu se aştepte între ei, toate aceste slăbiciuni umane schimbaseră sensul iniţial al agapelor, aducând batjocura necreştinilor. Întâlnirile dintre creştini deveniseră superficiale şi nu-şi atingeau adevăratul scop, nu se mai întâlneau "spre mai bine, ci spre mai rău", fiecare grăbindu-se doar să mănânce şi să bea, uitând de ce se aflau de fapt alături de fraţii lor. Mai mult, prin toate aceste devieri de comportament ei necinsteau pe Însuşi Hristos, care li se punea înainte prin Jertfa Euharistică ce urma după agapă.

Pentru a corecta aceste greşeli, Sfântul Apostol Pavel, în epistola sa, le explică corintenilor că faptele lor nu sunt vrednice de laudă şi că prin ele nu fac decât să-şi atragă pedeapsa lui Dumnezeu. "Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului" (I Cor. 11, 29) şi de aceea "să se cerceteze însă omul pe sine, şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar" (I Cor. 11, 28). Totodată, le arată că faptele lor necuviincioase sunt cauza pentru care "mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit" (I Cor. 11, 30).

Deşi aceste cuvinte au fost adresate de Sfântul Apostol într-un anumit moment şi pentru o anumită comunitate, putem să vedem că ele nu şi-au pierdut nici acum actualitatea. Este adevărat că nu mai luăm parte la agape înainte de a ne împărtăşi, însă îndemnul la curăţirea sufletului nostru rămâne valabil pentru ca participarea la Sfânta Taină a Euharistiei să ne fie spre bucurie veşnică, şi nu spre osândă.