Tatăl ceresc ne oferă viaţa cea veşnică

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor. Matei 10, 37-42 şi 11, 1

Am putea concluziona, în mod eronat, că Domnul Iisus Hristos condamnă şi ne îndeamnă să ignorăm latura sensibilă a fiecăruia dintre noi. Oare Mântuitorul ne obligă să nu ne iubim părinţii şi nici copiii? Este Dumnezeul nostru un zeu egoist şi insensibil? Cu siguranţă că nu! Prin cuvintele Evangheliei de mai sus, El ne arată care trebuie să fie priorităţile noastre. Trebuie să ne iubim şi să ne respectăm mama şi tatăl şi să înţelegem că această dragoste îşi are originea în iubirea pe care Dumnezeu o are pentru fiecare om din această lume. Tatăl ceresc ne oferă viaţa cea veşnică. Dacă privim la răbdarea pe care o au mama şi tatăl cu propriii copii, înţelegem câtă răbdare are Dumnezeu cu fiecare dintre noi. Ei ne veghează fiecare pas al vieţii pentru a ne feri de orice primejdie, aşa cum face şi Dumnezeu.