„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Tezaur patristic
„Şi nimeni nu poate întreba despre ale tale. Pentru că sunt mai presus de fire, de minte şi de înţelegere. Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu Te mărturisim pe Tine, cei mântuiţi prin Tine, Fecioară curată, mărindu-Te împreună cetele netrupeşti, pentru că: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cuteză a căuta cetele îngereşti; iar prin Tine Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care mărindu-L împreună cu oştile îngereşti, pe Tine te mărim… Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viaţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii, singura Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare...“ (Petru Damaschinul, Învăţături duhovniceşti, în Fil. rom., vol. V, p. 95)