Tezaur patristic

„…a fost o mamă a Lui în chip propriu, ca una ce L-a născut, cum am spus, pe Acesta, în chip de negrăit şi fără bărbat, trupeşte. Iar sfinţii toţi îl au ca unii ce L-au zămislit pe El după har şi după dar. Din Maica Lui preacurată a împrumutat trupul Său preacurat, dăruindu-i în schimb dumnezeirea - schimb minunat şi nou … şi precum Fiul ei şi Dumnezeu s-a făcut Hristos şi Dumnezeul nostru, dar a fost şi fratele nostru, aşa şi noi o negrăită iubire de oameni! Ne facem fii ai Născătoarei de Dumnezeu, Maica Lui, şi fraţi ai lui Hristos. Căci toţi sfinţii sunt aceasta prin nunta cea preaneprihănită şi preanecunoscută săvârşită cu ea şi în ea, datorită căreia Fiul lui Dumnezeu e din ea şi sfinţii sunt din El. Căci precum Eva cea dintâi a născut din împreunare şi din sămânţa lui Adam şi din ea, şi prin ea s-au născut toţi oamenii, aşa şi Născătoarea de Dumnezeu primind pe Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl în loc de sămânţă, L-a zămislit şi L-a născut numai pe Unul-Născut din Tatăl dinainte de veci şi Unul-Născut şi întrupat din ea, în zilele de pe urmă. Şi încetând ea să zămislească şi să nască, Fiul ei a născut şi naşte în fiecare zi pe cei ce cred în El şi păzesc sfintele Lui porunci… Maica lui Dumnezeu este Stăpâna şi Împărăteasa şi Doamna şi Maica tuturor sfinţilor, iar sfinţii sunt slujitorii ei, precum Maica este a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, sunt fiii ei, întrucât se împărtăşesc din preacuratul trup al Fiului ei. Credincios este cuvântul (1 Timotei 15, 3, 1 ş.u.). Căci trupul Domnului este trupul Născătoarei de Dumnezeu. Şi împărtăşindu-ne din însuşi trupul îndumnezeit al Domnului, mărturisim şi credem că ne împărtăşim de viaţa veşnică, dacă nu-L mâncăm pe acesta cu nevrednicie şi deci mai degrabă spre osânda noastră. Iar rudenii ale ei sunt sfinţii în chip întreit. După un chip, pentru că au rudenie din acelaşi lut şi din aceeaşi suflare sau suflet; după al doilea chip, pentru că au comuniune şi părtăşie cu ea prin trupul luat din ea; iar după al treilea, pentru că prin sfinţenia ce se înfăptuieşte în ei după Duh fiecare are în sine prin ea pe Dumnezeul tuturor zămislit în sine, precum L-a avut şi ea. Căci deşi L-a născut şi trupeşte, dar L-a avut întreg în sine totdeauna şi-L are şi acum şi pururea, şi duhovniceşte, şi-L are la fel, în chip nedespărţit.“ (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv.10, în Fil. rom., vol. VI, pp. 143, 144)