„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Tezaur patristic
„Dar nu numai pentru aceasta, ci şi ca să nu mai aibă nici unul din cei ce slujesc făpturii în loc de Făcător, putinţa să-şi scuze neştiinţa, o dată ce aude făptura vestind mai puternic decât orice glas pe Făcătorul ei. Dar dacă Făcătorul celor văzute a semănat în fire în chip natural raţiuni duhovniceşti de-ale înţelepciunii şi moduri de purtare cuviincioasă, atunci urmează că orice minte încununată cum se cuvine, cu virtute şi cunoştinţă, împărăţind, (…) peste o deprindere ce nu vede decât pacea, sau peste o stare lipsită de orice patimi (…) are toată zidirea în stăpânirea ei prin formele care o alcătuiesc“. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, rp. 51, în Fil. rom., vol. III, p. 200)