„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Tezaur patristic
„Cei ce se apropie de lucruri cu evlavie şi nu născocesc nici un prilej de-a se mândri vor afla înţelesurile prea luminoase ale lor venindu-le întru întâmpinare şi sădind în ei înţelegerea cea mai deplină a lor. Către aceştia zice Legea: Intrând aţi moştenit cetăţi mari şi frumoase şi case pline de toate bunătăţile, pe care nu le-aţi zidit, şi lacuri săpate, pe care nu le-aţi săpat, şi vite, şi livezi de măsline pe care nu le-aţi sădit (Iosua 24, 13). Căci cel ce nu trăieşte sieşi, ci lui Dumnezeu, se umple de toate darurile dumnezeieşti, care nu s-au arătat mai-nainte din pricina patimilor, care apăsau cu povara lor“. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete teologice, suta întâi, cap. 21, în Fil. rom., vol. II, p. 133)





