Toate lipsurile şi neîmplinirile omeneşti se plinesc prin binecuvântarea divină

Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel. Luca 1, 24-25; 57-68; 76; 80

Ne mărturiseşte Evanghelia că naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost rodul dorinţei omeneşti şi al voinţei dumnezeieşti. Părinţii Zaharia şi Elisabeta, bătrâni fiind, şi-au dorit toată viaţa un prunc care să le binecuvânteze viaţa. Însă toate lipsurile şi neîmplinirile omeneşti se plinesc prin binecuvântarea divină. Părinţii Sfântului Ioan toată viaţa au împletit rugăciunea cu nădejdea, lacrimile cu speranţa şi îndreptăţita dorinţă de a se împlini ca oameni cu aşteptarea milei dumnezeieşti. Pruncul care astăzi s-a născut va fi cel care va pregăti lumea pentru naşterea Domnului Iisus Hristos. El va colinda toată Ţara Sfântă şi va îndemna lumea să se pregătească pentru venirea Izbăvitorului. Toată viaţa Sfântului Ioan a fost una a smereniei. Acest lucru îl putem constata şi din punct de vedere astronomic. De la naşterea lui Ioan, lumina zilei începe să scadă cu două minute în fiecare zi, până la naşterea Domnului Hristos. Se pleacă făptura şi întreg universul în faţa Creatorului.