„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt în comuniune
Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. (Matei 17, 10-18)
***
Evanghelia de astăzi ne aminteşte de răspunsul dat ucenicilor de Domnul Iisus Hristos, la întrebarea acestora în legătură cu Ilie, profetul din Vechiul Testament. Mântuitorul a explicat că, prin activitatea sa, Sfântul Ioan Botezătorul poate fi considerat un nou Ilie. Evreii aşteptau pe Mesia dar ştiau că va veni întâi un proroc care să pregătească drumul Aceluia. Ei îl aşteptau pe Ilie, iar Dumnezeu le-a trimis pe Ioan Botezătorul. Putem constata că sunt fraţi de-ai noştri care răstălmăcind textele ce fac referire la sfârşitul veacurilor, afirmă că Ilie a apărut acolo sau dincolo. Aceşti pseudoprofeţi strâng în jurul lor câţiva adepţi cu multă râvnă, dar cu pricepere puţină, şi se joacă de-a sfârşitul lumii. Ei se rup de Biserică, nu se mai spovedesc, nu se mai împărtăşesc. Toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt în comuniune, iar cei plini de mândrie diabolică se izolează şi se însingurează. Rugăciunea te înalţă prin smerenie, iar mândria te coboară, îndepărtându-te de Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru)