Toți suntem chemați la sfințenie

Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Matei 5, 33-41

Prin cuvintele Predicii de pe munte Domnul Iisus Hristos ne-a învăţat ce este binele şi care sunt principiile de viaţă creştină pe care creștinii trebuie să le respecte şi să le împlinească. Este un cod de bune maniere duhovniceşti. Însă, putem observa că unii fraţi de-ai noştri, din teribilism sau neștiință, iau în derâdere numele lui Dumnezeu, al Domnul Hristos sau al Maicii Domnului. Atunci când iei numele lui Dumnezeu în râs, de fapt cobori mai jos decât demonii. Ei ştiu care este puterea lui Dumnezeu şi nu ar îndrăzni să facă haz pe seama Creatorului. Un adevărat creştin are fixat bine în conştiinţă care sunt lucrurile sfinte și sfințitoare. Dumnezeu este Izvorul sfinţeniei, viaţa Domnului Hristos a fost una sfântă, Biserica Sa este sfântă. Cu sfinţenia nu ne putem juca; ea este un dar de la Dumnezeu şi fiecare dintre noi este chemat să tindă spre a dobândi acest dar. Fericitul Augustin ne spune aşa: „Omul păcătos se ascunde de Dumnezeu, un om sfânt se ascunde în Dumnezeu”.