Umbrele păcatelor acoperă lumina din suflet

Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc. Luca 8, 16-21

Când citim cuvintele Domnului Iisus Hristos ne întărim sufleteşte. Tot ceea ce El ne-a învăţat este o temelie puternică pentru sufletele aflate în căutarea veşniciei. Mântuitorul ne vorbeşte despre un lucru practic: nimeni atunci când aprinde o făclie nu o pune sub obroc, nu o ascunde. Cel care aprinde făclia se bucură de lumina ei. Aşa sunt şi faptele unui creştin. Când el urmează poruncile Domnului Hristos devine o lumină care împrăştie întunericul şi faptele întu­ne­ri­cului. Mântuitorul este „Lumina lumii”, iar cei care-L urmează se împărtăşesc din această lumină. Mai mult, oricine ascultă şi duce la împlinire cuvintele Sale devine un frate al Său. Cei care doar ascultă, fără să împlinească poruncile Sale, fac doar un exerciţiu intelectual; se infor­mează fără să se formeze. Domnul Hristos ne îndeamnă ca toată viaţa noastră să fie una luminoasă. Fiecare zi este o făclie care ne oferă lumină şi iluminare. Nu trebuie ca umbrele păcatelor să acopere lumina din sufletele noastre.