Un exemplu de voinţă, curaj şi nădejde

Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. Marcu 10, 46-52

Bartimeu este un exemplu de voinţă, curaj şi nădejde. Deşi nu vedea, acest lucru nu l-a împiedicat să-I simtă prezenţa Domnului Iisus Hristos şi L-a numit Fiul lui David. El nu vedea lumea, însă intuia pe Cel ce a creat lumea. Când Mântuitorul l-a chemat, s-a ridicat din starea de umil cerşetor şi şi-a redobândit starea de fiu al lui Dumnezeu. Umilinţa i-a dat dorinţa de vindecare. Mustrările celor din jurnu l-au împiedicat să-şi cerşească vindecarea. În toată vânzoleala din jurul său, doar Mântuitorul i-a putut oferi liniştea, nădejdea şi pacea. Când Domnul Hristos l-a chemat, s-a ridicat din condiţia de cerşetor. După întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, Bartimeu era din nou un admirator al creaţiei divine. Să reţinem: după vindecare, Bartimeu I-a urmat Domnului Hristos. Nu mai era un cerşetor uitat de lume, ci un misionar al lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi nu mai putem vedea pe Dumnezeu din cauza păcatelor, a indiferenţei sau a mândriei. Iartă-ne, Doamne, nevederea vederii noastre!