Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. Marcu 10, 46-52
Orbul Bartimeu era unul dintre locuitorii Ierihonului şi trăia din mila concitadinilor săi. Când Domnul Iisus Hristos a intrat în oraş, el a simţit că ceva se întâmplă în jurul său. Mulţi mărturiseau că Învăţătorul din Nazaret a făcut minuni. Unii erau poate chiar dintre cei vindecaţi de către Mântuitorul. În sufletul lui Bartimeu a încolţit o speranţă! Oare ar fi posibil ca şi el să vadă lumina zilei? Şi a început să strige cu atâta putere, încât a acoperit cu vocea sa toată vânzoleala din juru-i. Bartimeu L-a numit pe Domnul Hristos „Fiul lui David”. Înţelegea că doar cineva care este mai presus de afectele acestei lumi poate să-i ofere vederea. Când Domnul Hristos l-a chemat la Sine, orbul şi-a lăsat haina şi a venit în faţa Mântuitorului. El a lăsat „hainaÎ acestei lumi şi s-a grăbit să meargă în faţa lui Dumnezeu. Ceea ce a dorit, a primit - vederea! Bartimeii zilelor noastre, cei care nu vor să-L mai vadă pe Domnul Hristos, să ia aminte: şi orbii Îl pot vedea şi percepe pe Dumnezeu.
