„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Veșnicia se obține cu răbdare și consecvență
Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; Ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo. Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. Marcu 6, 7-13
Acest fragment evanghelic îl numim „trimiterea la propovăduire a celor doisprezece Apostoli”. Domnul Iisus Hristos a poruncit ucenicilor Săi să meargă prin cetăţile din Iudeea pentru a propovădui învăţătura Sa. Misiunea lor era de a vesti ceea ce auziseră şi văzuseră. Cei care nu ar fi luat aminte şi ar fi ignorat mesajul Apostolilor ar fi optat pentru o soartă asemănătoare locuitorilor cetăţilor Sodoma şi Gomora. Urmare a predicii Sfinţilor Apostoli, cei care doreau să-L urmeze pe Domnul Hristos trebuiau să se lase de păcate, să-şi schimbe viaţa şi să se împace cu Dumnezeu. Apoi, nu trebuie să uităm ca Sfinţii Apostoli izgoneau demonii şi vindecau pe bolnavi. Acei simpli pescari dintr-odată s-au văzut îndemnaţi de Mântuitorul să facă o altfel de pescuire. Pescuitul nu mai era o simplă ocupaţie cotidiană, ci mijlocul prin care se ajungea la cunoaşterea lui Dumnezeu. Viaţa noastră se aseamănă cu activitatea unui pescar. Trebuie să avem răbdare şi să fim consecvenţi în a dobândi veşnicia.