„Zis-a Domnul: Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum audb, și judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia
17 Mai, 2024
Vocabular religios
- Iisus („Dumnezeu mântuieşte“): nume propriu de persoană, la evrei. Noul Testament aminteşte de alte patru persoane de neam iudeu cu acest nume, deosebite de persoana unică - Iisus Hristos. Primul este Isus sau Iosua-Navi, urmaşul lui Moise la conducerea poporului Israel, care l-a dus în Canaan, pământul făgăduinţei (cf. Faptele Apostolilor 7, 45; Evrei 4, 8). E prăznuit la 1 septembrie. Altul este Isus, sau Iosua, fiul lui Eliazar (Luca 3, 29), unul din şirul genealogic al lui Iisus Hristos scris de Sfântul Evanghelist Luca. Al treilea este chiar Baraba (Varava), tâlharul eliberat de Pilat la cererea căpeteniilor şi a mulţimii lui Israel, când L-au răstignit pe Iisus Hristos; Baraba poartă în unele manuscrise numele Isus-Baraba, ultima denumire fiind un nume patronimic: „Bar-Abba“- „fiul tatălui său“ (Matei 27, 16, 20, 26; Marcu 15, 11-15; Luca 23, 18). Ultimul cu acest nume este „Isus, cel ce se numeşte Iustus“, de care aminteşte Epistola către Coloseni (4, 11), un creştin dintre evrei, sau „din tăierea împrejur“, probabil dintre cei şaptezeci care au colaborat cu Sfântul Apostol Pavel „pentru împărăţia lui Dumnezeu“. Ajunge episcop de Elevteropolis, Palestina, şi este serbat la 4 ianuarie. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)
