Vocabular religios

Ieftae: unul dintre judecătorii despre care vorbeşte Vechiul Testament. Este din Galaand şi a funcţionat timp de 6 ani între Efraim şi Manase (Judecători 12, 4, 7), începând a treia perioadă a judecătorilor. Ieftae a biruit pe amorei şi pe amoniţi, iar ca semn de mulţumire pentru această biruinţă, a adus jertfă pe unica lui fiică. Apoi, a bătut şi pe efraemiţi, care se răsculaseră împotriva lui pentru că nu i-a chemat şi pe ei să lupte împotriva amoniţilor (10, 17; 12, 7). E amintit de Sfântul Apostolul Pavel, pentru credincioşia şi biruinţele lui (Evrei 11, 32);

incest: păcatul trupesc al relaţiilor intime între părinţi şi copii, între fraţi şi surori sau între cumnaţi etc., păcat care se numeşte „amestecare de sânge“. De un astfel de păcat grav şi ruşinos aminteşte Noul Testament că s-a ivit în Biserica din Corint. Sfântul Apostol Pavel era informat de faptul că un tânăr a avut asemenea relaţii cu mama lui vitregă. De aceea, Apostolul - fără a pomeni numele persoanei incestuoase - dojenindu-i pe toţi, scrie: „Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri (păgâni) nu se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său“ (I Corinteni 5, 1). Apostolul, mâhnit de acest păcat, cu care tânărul a întrecut şi pe păgâni, pe care e ruşine a-l pomeni, îi mustră pe toţi că au rămas nepăsători faţă de asemenea păcat şi de cel ce l-a săvârşit. Dar, nevoind a-l lăsa pe tânăr pieirii sufleteşti, el procedează părinteşte şi pedagogic, căci, după mustrarea indirectă, îi aplică sancţiune spirituală, dându-i vreme de pocăinţă. N-o face însă singur, ci cu toată obştea creştină din Corint şi zice: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu Domnul nostru Iisus Hristos, să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus“ (I Corinteni 5, 4-5). Un an mai târziu, auzind de căinţa amară şi cu lacrimi a tânărului, Apostolul îl iartă, împreună cu toată comunitatea, căci, scriind a doua sa epistolă, spune: „Am judecat în mine aceasta să nu vin iarăşi la voi cu întristare“ (II Corinteni 2, 1), că „destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mulţi. Aşa încât, voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare unul ca acesta. De aceea vă îndemn să întăriţi în el dragostea“ (II Corinteni 2, 6-8). Tot incest este considerată şi fapta lui Irod Antipa, care luase în căsătorie pe Irodiada, soţia fratelui său, Filip, fapt pentru care este mustrat de Ioan Botezătorul (Marcu 6, 18) şi pentru care pricină Irod i-a şi tăiat capul. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMOR, 1995)