„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Vocabular religios
- Iehonia (Matei 1, 11): fiul lui Iosia, căruia i s-a schimbat numele, de faraonul Egiptului, în Eliachim (IV Regi 23, 34; II Paralipomena 36, 4). După o domnie de 11 ani, Iehonia este detronat de Nabucodonosor (Nabucadnesar) şi dus în captivitatea Babilonului, cu 10.000 de prizonieri din popor. Cu Iehonia se termină seria regilor din Iuda (Gheorghiu, Ev. Matei, p. 86);
- Ieremia: nume propriu, derivat de la verbul „arama“ (a izgoni), însemnând: „Domnul (Iahve) a izgonit pe poporul Său“. Este numele unuia dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament, care a trăit în secolele VII-VI î.Hr. şi a fost martor al distrugerii Ierusalimului şi al ducerii poporului IsraeI în robia babilonică (anul 587). Contemporanii lui Iisus îi aşteptau întoarcerea. Ieremia este amintit în Noul Testament de trei ori: în Matei 2, 17 şi 16, 14, precum şi în citatele din scrierea lui profetică (Matei 27, 9), când este vorba despre cei treizeci de arginţi cu care avea să fie vândut Mesia - profeţie care, de fapt, este a lui Zaharia (11, 12-14). Se mai aminteşte în Epistola către Evrei (8, 8-12 şi 10, 16) de proorocia lui Ieremia (31, 31-33), unde se vorbeşte de Noul Legământ, sau Noul Testament, pe care avea să-l încheie Dumnezeu cu noul popor ales - Biserica -, deosebit din toate neamurile şi care avea să primească pe Mesia. Ieremia este prăznuit la 1 mai; - iezerul de foc sau marea de foc: este una dintre expresiile apocaliptice pentru a desemna iadul, locul pedepsei definitive, echivalând cu gheena focului (Apocalipsa 19, 20; 20, 10, 14; Luca 17, 29; Apocalipsa 21, 8); - Imeneu: unul dintre cei trei eretici amintiţi în epistolele către Timotei (I Timotei 1, 19-20 şi II Timotei 2, 17-18), care hulind, „au căzut din (dreapta) credinţă“ (I 1, 19), şi pe care Sfântul Apostolul Pavel „l-a dat satanei ca să nu mai hulească“. Rătăcirea lor consta în aceea că tăgăduiau învierea morţilor (II Timotei 2, 17-18), şi prin aceasta tăgăduiau şi judecata faptelor, cu dreapta răsplătire, după cum a lucrat fiecare. Rătăcirea lor e calificată drept o „cangrenă“ care se întinde, şi erezia lor „răstoarnă credinţa unora“, adică a celor neîntăriţi şi nestatornici în credinţă; - Iobed: amintit şi în şirul genealogic al lui Iisus (Matei, capitolul 1), este unul dintre strămoşii Lui. Iobed este fiul lui Booz, din Rahav şi tatăl lui Iesei; - Ioel („Dumnezeu vede“): este unul dintre cei doisprezece prooroci mici care a lăsat scrierea ce-i poartă numele, trăind în secolul V î.Hr. Numele lui este amintit doar în Faptele Apostolilor 2, 16-21, în legătură cu proorocia citată din Ioel 3, 1-5, despre revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime, asupra ucenicilor şi a celor ce au crezut, explicând prin ea manifestările extraordinare ce se petreceau: vorbirea în alte limbi, proorocii, tămăduiri de boli, învieri din morţi etc, datorită cărora neamurile se converteau repede; - Isahar (Apocalipsa 7, 7): este al cincilea fiu al lui Iacob (Facerea 30, 18) cu Lia şi părintele seminţiei cu cele douăsprezece mii de pecetluiţi. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)