Vocabular religios

- Iată Omul!: „Ecce homo!“ (cf. Ioan 19, 5); expresie rostită de Pilat în ziua condamnării lui Iisus. Mai înainte de aceasta, Pilat Îl cercetase de acuzaţia ce-I aduceau arhiereii şi bătrânii poporului, că El vrea să fie regele iudeilor şi că este răzvrătit împotriva Cezarului (Marcu 15, 12, 26; Ioan 19, 12, 21). Dar, întrebându-L: „Tu eşti regele iudeilor?“, Iisus i-a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta... Eu spre aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr“ (Ioan 18, 33, 36-37). Dar Pilat n-a înţeles că Cel judecat de el era Dumnezeu şi Stăpân, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, având toată puterea în cer şi pe pământ (Matei 28, 18; I Corinteni 15, 24; I Timotei 6, 15; Apocalipsa 17, 14). Şi totuşi scoţând pe Iisus din Pretoriu cu cununa de spini pe cap, spunând arhiereilor şi mulţimii că n-a găsit în El nici o vină, Pilat a exclamat: „Iată Omul!“ (Ioan 19, 5). Fireşte că el n-a înţeles sensul expresiei, după cum nici Caiafa, arhiereul, nu înţelesese cuvintele profetice rostite de el „că ne este mai de folos să moară un om pentru popor“ (Ioan 11, 50; 18, 14). Oricum, exclamaţia lui Pilat e un strigăt al conştiinţei lumii. Cum trebuie dar înţeleasă această expresie: „Iată Omul !“? Nicidecum altfel decât a înţeles-o şi explicat-o Iisus Însuşi, şi anume: Tatăl a dat mărturie că Îi este Fiu (Matei 3, 17; 17, 5); iar El S-a recunoscut pe Sine Fiul lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu, Tatăl Său (Ioan 5, 17, 21-23, 36-37 etc.); şi tot El S-a numit pe Sine şi „Fiul Omului“ (Matei 8, 20; 9, 6 etc.). Cu alte cuvinte: „Iată Omul!“ vrea să spună „iată omul desăvârşit“, iată Fiul Omului; iată Fiul lui Dumnezeu, „Care, luând trup omenesc, a devenit şi Fiul Omului“. Căci „de la Dumnezeu S-a născut. Şi Cuvântul (Care era Dumnezeu) S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut - zice Apostolul iubirii, care a fost martor ocular - slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1, 13-14). Altfel zis: Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om desăvârşit (Efeseni 4, 13), pentru ca pe oameni să-i facă dumnezei, precum zic Sfinţii Părinţi: Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare, Ioan Hrisostom, Grigorie Teologul, Chiril Alexandrinul şi Maxim Mărturisitorul. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)