„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Vocabular religios
- faţă de pânză (Fapte 10, 11; 1, 5). Sfântul Apostol Petru, stăpânit încă de gândul că păgânii sunt spurcaţi şi deci excluşi de la harul mântuirii, pe când se ruga, Dumnezeu l-a luminat, când era el „căzut în extaz. Şi a văzut cerul deschis şi coborându-se ceva ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se pe pământ“ (l0, 11). În ea erau tot felul de vietăţi, curate şi necurate, poruncindu-i să junghie şi să mănânce din toate, fără deosebire (10, 12-20), încredinţându-l astfel că şi neamurile păgâne, socotite spurcate, după Legea lui Moise, sunt chemate la mântuire. După această vedenie, Petru, convins de acest adevăr, exclamă uşurat: „Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El“ (Fapte 10, 34-35);
- făcător de corturi (Fapte 18, 3) este numit Pavel pentru că deprinsese acest lucru manual probabil după convertirea lui, fiind lăsat, se pare, la propriile mijloace de existenţă. De altfel, lucrul manual era în cinste la evrei. Iar Pavel, când a început a propovădui Evanghelia, a voit să-şi păstreze independenţa şi să se menţină în toată libertatea, ca să nu fie povară pentru convertiţii lui; de aceea, el se întreţinea din lucrul mâinilor sale, cum o spune adesea, cu satisfacţie (Fapte 20, 34; I Corinteni 4, 11-12; II Corinteni 11, 9; Filipeni 4, 12; I Tesaloniceni 2, 9; II Tesaloniceni 3, 8). Această meserie era foarte răspândită în Tarsul Ciliciei, locul lui natal, unde corturile pe care ei le făceau (Pavel şi Acvila), le lucrau cu pânză tare, ţesută cu piele de capră (cf. Jacquier). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)
