Vocabular religios

- extaz (ieşire din sine): starea prin care se ia cunoştinţă de un fapt extraordinar, sau de o revelaţie, de sus, nu prin simţuri, ci prin duhul sau sufletul ieşit din starea firească, o transpunere în altă stare din afara persoanei. „Extasis e o deplasare, o schimbare de stare; este starea sufletului care iese din el însuşi, care e ridicat mai presus de sfera în care el se mişcă de obicei. El nu mai percepe obiectele exterioare prin simţuri, ci prin contact imediat cu revelaţia care i s-a făcut“ (Jacquier). Extazul este deci un fel de răpire în duh, când simţurile trupului nu simt, nu mai funcţionează. Termenul este folosit de patru ori de Sfântul Evanghelist Luca şi numai în Faptele Apostolilor (3, 10;10, 10; 11, 5 şi 22, 17). Astfel, se spune că Sfântul Apostol Petru, în vreme ce Corneliu sutaşul a trimis din Cezareea Palestinei să-l cheme, pe când se ruga el în Iope, „a căzut în extaz“. Şi a văzut cerul deschis şi ceva ca o faţă de pânză mare, legată în cele patru colţuri, lăsându-se în jos cu tot felul de vietăţi curate şi necurate, cerându-i să junghie şi să mănânce. Dar el, ferindu-se că sunt spurcate, a auzit: „Cele ce Dumnezeu a curăţit tu să nu le numeşti spurcate“ (Fapte 10, 10, 15). Tâlcul era că Dumnezeu a adus mântuirea tuturor oamenilor din orice neam, dacă cred. Corneliu sutaşul a avut şi el o vedenie - dar nu în extaz, apărându-i îngerul (10, 3). Alt text (11, 5) aminteşte de aceeaşi cădere în extaz a lui Petru după care a botezat pe Corneliu şi pe cei ai casei lui. Ultimul text vorbeşte de extazul Sfântului Apostol Pavel. După ce a fost botezat de Anania, în Damasc, s-a întors în sfânta cetate. „Şi s-a întâmplat când m-am întors în Ierusalim şi mă rugam în templu, să fiu în extaz şi să-L văd (pe Iisus) zicându-mi: Grăbeşte-te şi ieşi din Ierusalim, că nu vor primi mărturia ta despre Mine“ (22, 17-18). Extazul lui Pavel nu-i acelaşi lucru cu răpirea lui în rai (II Corinteni 12, 2-4). Căderea în extaz este opusă celei din expresia „venindu-şi în sine“ (Fapte 12, 11), unde se vorbeşte de eliberarea minunată a lui Petru din temniţă, de îngerul Domnului. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)