Vocabular religios

- duh de amorţire (Romani 11, 8): este o expresie unică în Noul Testament, care arată o stare nefirească, iar în acest text, o stare chiar contra firii. „Dumnezeu le-a dat (iudeilor) - zice Sfântul Apostol Pavel - duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, până în ziua de azi“. După contextul capitolului se înţelege că este vorba de neascultarea lui Israel de voia şi cuvântul lui Dumnezeu exprimat prin proorocii Lui, pe care iudeii i-au ucis, ca şi pe Fiul Său, Iisus Hristos, trimis să-i mântuiască. Dacă însă aici - ca şi în Isaia 6, 9, Ieremia 5, 21, de unde Sfântul Apostol Pavel citează cuvintele - se spune că li s-au dat „ochi ca să nu vadă...“, nu trebuie a înţelege că Dumnezeu i-a predestinat, cum cred unii, că El le-ar fi dat ochi ca să nu vadă minunile şi să nu asculte învăţăturile Evangheliei vestite de Iisus şi de apostoli. Ci, Dumnezeu numai a constatat îndărătnicia şi învârtoşarea inimii lor în a crede în Hristos, şi a îngăduit-o. De aceea, bine zice Sfântul Ioan Hrisostom: „Le-a dat (duh de amorţire), dar să n-o înţelegi ca acţiune, ci ca îngăduinţă din partea lui Dumnezeu)“. Iar „ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă“, nimic altceva nu învederează decât că defaimă intenţia lor cea îndărătnică şi iubitoare de ceartă zadarnică. Pentru că, deşi aveau ochi cu care puteau să vadă minunile (Domnului) şi urechi cu care să audă acea învăţătură minunată, totuşi nici de unele dintre acestea n-au făcut uz cum trebuia. De asemenea, „duh de amorţire“ arată aici înclinarea sufletului spre mai rău, înclinare ce ţine sufletul nevindecat, neîndreptat şi ne-schimbat. Deci, expresia „«duh de amorţire» nu înseamnă altceva decât duh de împietrire, prin care apostolul arată nelegiuirea sau mai bine zis greutatea cea mare în schimbarea părerii lor (a evreilor)“ (Omilia a XX-a la Romani, pp. 328-329). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)