Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 29 Dec, 2008

dreptatea lui Dumnezeu: În Noul Testament se vorbeşte de o dreptate omenească, dreptate care se trufeşte (Luca 18, 11), ca rezultat al forţelor proprii ale oamenilor încrezători în ei înşişi, care se numesc pe ei drepţi. Aşa este „dreptatea Legii“ sau „din faptele Legii“ (Galateni 2, 21, 3, 21) cum era a fariseilor. Alta este însă dreptatea lui Dumnezeu şi, cea care vine de la El - prin credinţă - dreptatea harică. Expresia „dreptatea lui Dumnezeu“ se întâlneşte deseori în Noul Testament (Romani 1, 17; 3, 5, 21. 22, 25, 26; 5, 17, 21; 6, 13, 16, 18-20; I Corinteni 1, 30; II Corinteni 3, 9; 5, 21; 6, 7; 9, 9; Efeseni 4, 24; 5, 9 ; 6, 14; Filip. 1, 11; 3, 9; Iacov 1, 20 ; II Petru 1, 1). Sub această formă ea indică însuşirea sau atributul şi lucrarea lui Dumnezeu. El este din fire drept şi lucrează dreptatea, pe care o dăruieşte, o împărtăşeşte şi oamenilor ca pe un dar şi sub formă de har lucrător, spre a-i aduce în starea de înfiere şi de dreptate dinainte de căderea lui Adam. Prin aceasta îi ajută a deveni şi ei drepţi, renăscuţi la o nouă viaţă, sporind în ea spre desăvârşire - prin conlucrarea cu harul, „până la măsura vârstei deplinătăţii fui Hristos“ (Efes. 4, 13). În acest sens, Mântuitorul recomandă: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (pe care El o dă) ...“ (Matei 6, 33). Împărăţia şi dreptatea Lui se condiţionează una pe alta (Matei 25, 34), încât se poate spune că împărăţia lui Dumnezeu este înainte de orice „dreptate“ sau că este ea însăşi dreptatea spre care tinde, ca spre ţinta finală. Fiindcă „dreptatea este împărăţia lucrată (actualizată), iar împărăţia este dreptatea sprijinită prin fapte“ - cum lămureşte Sfântul Maxim (Filocalia, 3, p. 321). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)