Vocabular religios

Data: 12 Decembrie 2008

dobitoace: sau animale cu patru picioare (Fapte 10, 12; 11, 6; Romani 1, 23). În primele două texte este vorba despre animalele curate şi dobitoacele socotite necurate de Legea Veche (cf. Levitic 10), care-i apar lui Petru în viziunea pe care o are. Între toate dobitoacele, el a văzut şi pe cele necurate; de aceea, când i se spune să junghie şi să mănânce fără deosebire, Petru spune că „niciodată n-a mâncat ceva spurcat şi necurat“ (Fapte 10, 11-14). De fapt, aici chipurile de dobitoace pe care le-a văzut erau numai închipuiri ale neamurilor păgâne, considerate spurcate şi necurate de legea mozaică; dar Evanghelia înlătură această concepţie şi aceste bariere, chemând pe toţi la mântuire. Căci „nu mai este iudeu, nici elin (păgân); nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus“ (Galateni 3, 24). Iar în ultimul text, se vorbeşte de profanarea slavei lui Dumnezeu, atribuită „chipurilor cioplite şi neînsufleţite ale oamenilor, păsărilor, ale (dobitoacelor) celor cu câte patru picioare şi ale târâtoarelor“ (Romani 1, 23), numindu-le dumnezei şi închinându-se lor. Aceasta dovedea decăderea omului mai prejos de aceste vietăţi şi a chipurilor lor cioplite, ca idolatri. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)

Abonamente

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA

Vocabular religios