„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Vocabular religios
dezlegare, a dezlega: acţiunea de a dezlega sau a desface o legătură, a elibera. Termenii sunt folosiţi în sens propriu şi metaforic. În sens propriu se vorbeşte, de pildă, despre: dezlegarea asinei şi aducerea ei la Iisus (Matei 21, 2; Marcu 11, 2; Luca 19, 30); dezlegarea şi adăparea boului sau asinului sâmbăta (Luca 13, 15); dezlegarea curelei încălţămintelor (Marcu 1, 7; Luca 3, 16; Ioan 1, 27 ; Fapte 7, 33); sau când s-au dezlegat înfăşurăturile lui Lazăr (Ioan 11, 44); sau l-au dezlegat pe Pavel, după ce-l legaseră), în Ierusalim (Fapte 22, 30). În cele mai multe texte, însă, cuvintele sunt folosite în înţeles metaforic. Aşa se spune despre cel surd şi gângav, că îndată i s-a dezlegat legătura limbii (Mar-cu 7, 35); de femeia gârbovă, „dezlegată de neputinţa ei, cu care o legase satana“ (Luca 13, 12-16); despre dezlegarea sâmbetei (Ioan 5, 18), pentru care pricină Domnul a fost învinuit de „stricarea Legii“ (Ioan 7, 23). Se vorbeşte apoi de: dezlegarea căsătoriei: „Te-ai legat cu femeie, nu căuta dezlegare“ (I Corinteni 7, 27); despre dezlegarea durerilor morţii lui Iisus (Fapte 2, 24). De asemenea, Fiul Omului, Care are toată puterea în cer şi pe pământ, a dat această putere şi apostolilor - şi Bisericii - când a suflat peste ei, în ziua Învierii, spunând: „Luaţi Duh Sfânt; şi cui veţi ierta păcatele, vor fi iertate (unele traduceri: dezlegate), iar cui le veţi ţine, vor fi ţinute“ (Ioan 20, 23); sau despre a lega şi dezlega păcatele sau de a pune rânduieli (şi de a statornici legiuiri) ori a le desfiinţa etc. (Matei 16, 19; 18, 18). Se vorbeşte, iarăşi, despre dezlegarea îngerilor legaţi şi a satanei, pentru un timp (Apoc. 9, 14 ; 20, 3). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)








