Vocabular religios

- Bel şi balaurul - 1) doi idoli din Babilon, din timpul regelui Cirus Persul, la care prorocul Daniil nu a vrut să se închine. Daniil a arătat regelui că Bel este o înşelătorie, căci jertfele închinate idolului erau mâncate de slujitorii templului, care intrau pe o uşă secretă. De aceea ei au fost ucişi şi capiştea idolatră dărâmată. Iar balaurul a fost omorât de Daniil, dându-i cocoloaşe de răşină, seu şi păr, pe care le-a fiert şi le-a aruncat în gura lui. Pentru acest lucru, babilonenii l-au aruncat pe Daniil în groapa cu lei. Dar îngerul Domnului l-a păzit nevătămat. 2) Cartea „Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel“ este în Sfânta Scriptură, dar este o carte necanonică, cu un conţinut istoric. Are un singur capitol şi istoriseşte cum Daniil a omorât balaurul şi cum a dezvăluit înşelătoria slujitorilor idolului Bel;

- Boanerghes („fiii tunetului“) - numele dat de Mântuitorul Iisus Hristos celor doi fii ai lui Zevedeu, adică lui Ioan şi Iacov, pentru râvna lor faţă de Dumnezeu;

- Bogomilism - sectă dualistă organizată în Bulgaria de preotul Ieremia Bogomil, la jumătatea secolului al IX-lea. La originea acestei secte a fost mişcarea maniheistă a „pavlicienilor“, apărută în America, după anul 650 d.Hr., având ca întemeietor pe sirianul Constantin. Pavlicienii considerau inspirate numai Evangheliile şi epistolele pauline, iar despre Mântuitorul ziceau că e un înger trimis să salveze sufletele create de un dumnezeu rău. Aduşi în Balcani de împăraţii bizantini, ca să apere imperiul de slavi şi bulgari, ei au fost reorganizaţi de Bogomil. Bogomilii respingeau botezul, Euharistia, căsătoria, nu mâncau carne, nu beau vin, practicând un ascetism sever. Când bulgarii au fost biruiţi de turci, în anul 1393, secta a dispărut. Urmaşii bogomililor au fost „catarii“ în Italia şi „albigenzii“ în Franţa;

- Dagon - („peşte mare“) zeu filistean, preluat de la canaanieni. Era simbolul fecundităţii. Centrul cultului lui Dagon era templul din Gaza, distrus de Solomon;

- edomiţi - populaţie semită, care s-a aşezat în secolul al XlII-lea î.Hr. la sudul Mării Moarte. La sfârşitul secolului al Vl-lea î.Hr., statul edomiţilor avea să se numească Idumeea. Irod cel Mare a fost idumeu;

- erezie - este o abatere de la credinţa iniţială şi o combatere a ei. Erezia întotdeauna distruge unitatea de credinţă. În toate timpurile, Biserica a avut de luptat cu astfel de învăţături greşite. Dintre ereziile primelor veacuri, cele mai periculoase au fost: 1) Arianismul - întemeiat de Arie, preot în Alexandria (256-336 d.Hr.). Acesta susţinea că Fiul este prima creatură a Tatălui şi nega egalitatea Fiului cu Tatăl, precum şi dumnezeirea Fiului. Afirma că Fiul nu este de o fiinţă cu Tatăl, ci „asemenea“ Tatălui. El a fost combătut de episcopii Alexandru şi Atanasie cel Mare ai Alexandriei şi condamnat de Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325 d.Hr.). 2) Nestorianismul - formulat de Nestorie al Constantinopolului (380-440 d.Hr.). El susţinea că în Hristos sunt două persoane. A fost combătut şi condamnat de Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431 d.Hr.). 3) Monofizismul - erezie declanşată de călugărul Eutihie (378-454 d.Hr.), care propovăduia că în Hristos există o singură fire. A fost condamnat de Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451 d.Hr.). 4) Monotelismul - erezie care susţinea că Mântuitorul a avut o singură voinţă şi o singură lucrare. A fost condamnat de Sinodul al VI-lea Ecumenic, din anul 680, la Constantinopol. 5) Iconoclasm - mişcare eretică ce respingea cultul sfintelor icoane. A fost condamnată la Sinodul VII Ecumenic (Niceea, 787 d.Hr.). În primele veacuri creştine au fost, de asemenea, şi multe erezii gnostice precum: marcionismul, montanismul, maniheismul etc. Unele dintre aceste erezii creştine sau păgâne se pot întâlni astăzi, într-o formă sau alta, în miile de secte care încearcă să pulverizeze credinţa care este „una, sfântă, sobornicească şi apostolească“. Indiferent de natura ei, erezia este un mare păcat, atrăgând după sine osânda veşnică. (Pr. Vasile SORESCU, Figuri, evenimente şi locuri biblice, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti, 1995 )